Asculta acest articol…în ceea ce priveşte siguranţa ofertei din punct de vedere al salubrităţii. Cu siguranţă răspunsul va fi de cele mai multe ori afirmativ, dar rămâne sub semnul unei incertitudini în ceea ce priveşte posibila remanenţă a unor chimicale folosite fie pentru combaterea bolilor şi a dăunătorilor, fie pentru a prelungi perioada de păstrare.
Dacă în prezent există asemenea nedumeriri, cu ani şi ani în urmă, nu se discuta despre acest aspect. Livezile, dar şi culturile legumicole se încadrau în ceea ce se numeşte agricultură convenţională.
În urmă cu aproximativ 35 de ani, la nivel de judeţ existau livezi diverse, majoritatea în aşa numitele areale pomicole, vezi Jolţa, Necopoi, Turţ, Oraşu Nou, Urziceni ş.a. Suprafeţele ocupate de livezi se ridicau la aproape 9.000 de hectare, cu perspective de creştere până la 10.000 de hectare. Evenimentele din decembrie 1989, urmate de retrocedarea terenurilor către proprietari, au condus la defrişarea mai ales a livezilor îmbătrânite şi în declin, fapt ce a condul la reducerea la jumătate, poate chiar la mai puţin, a suprafeţelor ocupate de livezile cultivate în sistemul convenţional.
După anul 2007, când România a devenit membră a Uniunii Europene – UE, atunci când s-au ridicat o serie de probleme în ceea ce priveşte agricultura ecologică, numeroşi proprietari de terenuri de la noi din judeţ, pe seama fondurilor proprii au înfiinţat livezi, de ordinul câtorva hectare pe întreprinzător. Cei care şi-au propus să aibă livezi cu o diversitate a speciilor pomicole, au renunţat la birocraţia excesivă impusă pentru a obţine sprijin financiar de până la 50% din cheltuielile eligibile, dar au optat în mai mică măsură la înfiinţarea livezilor ecologice.
Dacă la nivelul înfiinţării acelor livezi nu au realizat în totalitate riscurile la care se supun în sensul restricţiilor impuse pentru agricultura ecologică în general, şi pentru pomicultură în mod special, pe parcurs au învăţat “lecţia”. Este mai greu să produci fructe şi legume în sistem ecologic, comparativ cu sistemul convenţional. După ani şi ani de muncă, pomicultorii şi viticultorii care s-au specializat pe producţia ecologică, au ajuns la concluzia că, orice inginer ai fi, bine pregătit teoretic, chiar dacă respecţi cu sfinţenie tehnologia, indiferent că vorbim despre legumicultură, pomicultură sau viticultură ecologică, folosind în cadrul tratamentelor substanţe de contact, şansele sunt mari de a avea parte de boli şi dăunători. Fiecare ploaie vine şi reduce aproape la zero efectele tratamentelor. Totul se poate relua de la capăt.
Având în vedere faptul că există, aşa cum subliniam în cele de mai sus, producători în sistem convenţional, care au avut şi au la îndemână o paletă mai largă de substanţe de combatere, dar şi din aceia care lucrează în sistem ecologic, ne permitem să vă informăm asupra faptului că, pomicultorii din domeniul ecologic consideră că anul 2023 a fost unul dificil, iar producţiile de fructe abia că au acoperit costurile ridicate de producţie.
Pentru a fi mai convingători, am contactat doi ingineri horticoli. Ambii deţin livezi, numai că unul lucrează după procedeele convenţionale, iar cel de al doilea, după cele ale agriculturii ecologice. Vă reţinem atenţia cu opiniile acestora, în cele ce urmează.
Nicolae Lazin
Inginerul horticol Nicolae Lazin, nimeni altul decât fostul secretar de stat în Ministerul Agriculturii, pe vremea când ministru era Gheorghe Flutur, deţine o pepinieră, dar şi mai multe suprafeţe de livezi, cu diverse specii de pomi fructiferi, în comuna Apa.
Pentru a fi mai convingător în ceea ce priveşte pomicultura, interlocutorul a făcut o departajare între speciile pomicole rentabile şi nerentabile în condiţiile anului 2023. Aşa se face că pe lista speciilor rentabile a menţionat cireşele, caisele, perele, arbuştii fructiferi, iar pe lista speciilor nerentabile s-au regăsit prunii, merii, piersicii. Acesta a pus lipsa de rentabilitate mai ales pe seama dificultăţilor întâmpinate în valorificare. În lipsa unor depozite, fie ele şi zonale de păstrare a fructelor şi a legumelor o perioadă mai lungă într-o atmosferă controlată, este aproape imposibil a pătrunde cu fructe şi legume proaspete în marile lanţuri de magazine care, prin contract, impun livrare periodică, dar ritmică, pe termen mai lung. Chiar dacă se vorbeşte despre înfiinţarea în perioada ce vine a unor depozite zonale sau regionale, marea nedumerire apare cu privire la gestionarea acestora. Dacă vor fi gestionate de stat, eşecul este previzibil.
Cât priveşte preţurile legumelor şi ale fructelor româneşti, în comparaţie cu cele aduse din ţări ale UE, inginerul Lazin este de părere că şi românii produc fructe şi legume de calitate, dar nu de puţine ori, la preţuri comparabile sau chiar mai mari decât horticultorii din afara graniţelor. Şi asta în ciuda faptului că, în prezent, în România, plata zilierilor este sub cea din străinătate, numai că aici nici nu găseşti personal măcar minim calificat pentru diversele activităţi din agricultură.
Speciile diferite din livezile convenţionale au asigurat profit în zonele în care nu au fost probleme cu îngheţurile de primăvară şi cu grindina.
Ioan Pop
Inginerul horticol Ioan Pop deţine livadă şi vie ecologică pe raza comunei Homoroade. Acesta s-a dovedit dezamăgit de rezultatele economice ale anului care se încheie. Şi acesta, la fel ca şi inginerul Lazin a menţionat cireşul, caisul şi părul printre speciile ale căror fructe s-au vândut bine. Au reprezentat şansa de a putea aduce spre zero balanţa cheltuielilor şi a încasărilor. Merele ecologice au căutare, dar nu sunt plătite pe măsura cheltuielilor.
Pe o listă a nerentabilităţii au fost incluse şi prunele, care în bună parte au fost transformate în magiun, produs care se poate valorifica de la 35 de lei kilogramul, în sus. Interlocutorul a menţionat faptul că, producţia ecologică este mai costisitoare, comparativ cu cea convenţională, iar încasările nu sunt pe măsură. A fost invocat faptul că, indiferent cât de mare specialist este horticultorul, folosind în combatere produse de contact, pericolul apariţiei bolilor şi a dăunătorilor există la fiecare pas. După fiecare ploaie se impun intervenţii. În caz contrar, producţia ar putea fi compromisă. Acolo unde în acest an a fost producţie de fructe sub aşteptări, s-au dezvoltat mugurii de rod pentru anul viitor, ceea ce în acest moment înseamnă promisiuni de recolte bune, dacă nu vor fi factori perturbatori precum îngheţ, grindină, secetă excesivă ş.a.
Fii primul care comentează