Portret de primar sătmărean pe vreme de război: dr. Csoka Ladislau

În 3 mai 1944 s-au deschis ghetourile în Satu Mare, Baia Mare si Mateszalka. Ghetoul din Satu Mare era mărginit de străzile: Rozelor, Kogălniceanu, Petofi, Brâncoveanu, Martirilor Deportaţi. În ghetou au fost îngrămădiţi 18.900 evrei, pe lângă cei din Satu Mare şi cei 2.200 evrei din Carei, respectiv evreii din comunele judeţului Satu Mare.

Nu sunt comentarii

Asculta acest articol

Din Satu Mare au plecat şase trenuri încărcate cu câte 3.300 persoane spre Auschwitz în zilele de 19, 22, 26, 29, 30 mai respectiv 1 iunie 1944, cu un număr total de 18.863 de deportaţi. Cele şase trenuri au plecat pe drumul fără de întoarcere ce s-a oprit în lagărele morţii de la Birkenau şi Auschwitz. După război, la recensământul din 1947, în judeţul Satu Mare mai existau doar 10.591 de evrei. Restul de 14.440 au fost ucişi de naziştii lui Hitler.

Completul de judecată

În iulie 1946, Tribunalul Poporului din Cluj i-a condamnat pe responsabilii administraţiei hortyste. Redăm completul de judecată precum ;i extrase din Raportul final al procesului. Tribunalul Poporului Cluj – Completul de judecată

Dosarul Nr. 8 / 1946 . Hotărârea nr. 8. Şedinţa publică din 31 mai 1946. Tribunalul Poporului Completul de judecată Cluj, înfiinţat prin Legea nr. 526 din 10 iulie 1945 şi compus din: Preşedinte: dr. Nicolae Matei, preşedinte de Tribunal, delegatul Tribunalului Poporului prin Decizia nr. 217 88/1946 a Ministerului Justiţiei. Asesor: dr. Nerva Al. Hărăguş, judecător la Judecătoria de Muncă, delegat la Tribunalul Poporului prin Decizia nr. 21788/ 1946 a Ministerului Justiţiei.

Extras din Raportul final “Datorită relativ importantei concentrări a evreilor în judeţul Satu Mare, autorităţile maghiare au înfiinţat două ghetouri în judeţ: unul în oraşul Satu Mare, altul la Baia Mare. La început, Carei a fost de asemenea folosit drept centru de concentrare pentru evreii care locuiau acolo şi în comunităţile învecinate. Totuşi, după o scurtă perioadă, evreii din ghetoul de la Carei, care era condus de un Consiliu Evreiesc alcătuit din Istvan Antal, Jeno Pfefferman, Erno Deutsch şi Lajos Jakobovics, au fost transferaţi în ghetoul din Satu Mare”.

Reprezentanţii judeţului la conferinţa de la Satu Mare, din 26 aprilie, au fost Laszlo Csoka, primarul oraşului Satu Mare; Endre Boér, adjunctul prefectului judeţului; Zoltan Rogozi Papp, adjunctul primarului din oraşul Satu Mare; Erno Pirkler, secretarul general al oraşului, reprezentanţi ai Poliţiei şi Jandarmeriei. Comisiile pentru arestarea evreilor din Satu Mare şi din împrejurimi au fost stabilite la o întrunire ţinută la scurt timp după conferinţă.

Aceasta a fost prezidată de Laszlo Csoka şi au participarea la ea reprezentanţi ai Poliţiei şi Jandarmeriei, inclusiv Karoly Csegezi, Bela Sarkozi şi Jeno Nagy, din partea Poliţiei, şi N. Demenyi, din partea jandarmeriei. (…) Ghetoizarea în Satu Mare s-a făcut cu cooperarea lui Laszlo Csoka; în restul judeţului, evreii au fost adunaţi sub comanda administrativă a lui Endre Boer. (…) Ghetoul a fost lichidat prin deportarea evreilor în cursul a şase transporturi, între 19 mai şi 1 iunie”. Notă de subsol: Pentru detalii suplimentare despre Ghetoul din Satu Mare, vezi Braham, Genocide, ed. cit., pp 31-32, 101-113. Vezi şi USDHMM, Arhive, RG 25.004 M, rola 51, dosar nr. 854 (I) şi nr. 920 (I); rola 88, dosar nr. 40029, vol. 4.

Primarul acuzat dr. Csoka Ladislau

Capul oraşului Satu-Mare a fost primarul acuzat dr. Csoka Ladislau. Acest acuzat este originar din oraşul Debrecen, a ajuns în postul de primar al municipiului Satu-Mare în urma Dictatului de la Viena şi în baza meritelor personale pe care le-a avut faţă de regimul horthysto-fascist din Ungaria. S-a amintit sus că vinovăţia acuzaţilor, primari de carieră nu s-ar putea stabili atât de uşor, dacă nu s-ar cunoaşte sufletul acestor acuzaţi, care rezultă din manifestările lor. Astfel s-ar putea luneca uşor panta concepţiei că aceştia fiind funcţionari de carieră trebuiau să execute anumite ordine, chiar ilegale, sub imperiul constrângerii morale, deoarece în caz contrar s-ar fi văzut ameninţaţi să-şi piardă postul şi deci existenţa lor şi a familiei lor. Nu acesta este însă cazul primarului dr.

Csoka Ladislau, care şi-a arătat ura de rasă şi sentimentele tipic fasciste încă înainte de înfiinţarea ghetoului, printr-o serie de acte din iniţiativă proprie, nebazate pe niciun ordin sau lege. Actualitatea vremii reflectată în ziarul “Szamos” Pe acestă linie, acuzatul dr. Csoka Ladislau încă la 14 noiembrie 1942 emite publicaţiunea [dispoziţiunea] nr. 3038 din 1942 apărută în ziarul “Szamos”, prin care interzice evreilor ca să cumpere mai mult de 100 kg. lemne săptămânal. Ca rezultat al prigoanei dezlănţuită de acest primar venetic, ziarul “Szamos” din 30 octombrie 1942, elogiind activitatea acuzatului, poate face bilanţul în sensul că, într-un singur an, 74 de localuri de prăvălii evreieşti au trecut în mâini creştine. Articolul poartă titlul “O nouă descălecare la Satu-Mare”.

Acelaşi ziar ocupându-se de aceeaşi problemă scrie în articolul intitulat “Schimb de gardă” următoarele: “Natural că la introducerea administraţiei civile nu s-a putut tergiversa mult. Schimbarea a trebuit să se facă prin foc şi sabie. Defectul era că în mâinile celor mai mulţi, era un contract valabil pe un an. A trebuit să aşteptăm mai mult, până când expiră contractul. Munca a început la 1 ianuarie al acestui an. Că primarul dr. Csoka Ladislau, împreună cu consiliul comunal a făcut o muncă, nu mică, iar aceasta o dovedeşte lista din care rezultă că schimbul de gardă a fost făcut şi executat fără rezerve. În Piaţa Horthy, 23 de localuri evreieşti au trecut în mâini creştine”…

Deposedarea evreilor

Dar acuzatul, consecvent cu sine însuşi, nu s-a ocupat numai de prăvălii, ci a urmărit cu tenacitate deposedarea evreilor de orice mijloc de existenţă. Iată cum descrie ziarul “Szamos” activitatea acuzatului în ceea ce priveşte birjarii şi taximetriştii: “Acum doi ani dacă sosea călătorul la gară, birjarii evrei bărboşi îl duceau în oraş. Şi aici, conducătorul oraşului a făcut o situaţie curată. În acel timp, dintre 68 birjari, 42 erau evrei, iar din 25 proprietari de taximetre, 20 erau evrei. Azi deja nu mai există niciun taximetrist evreu la Satu-Mare.

Pe capră şi la volan stau creştinii”. Tot acuzatul dr. Csoka Ladislau este acela care, la 6 martie 1943, emite o ordonanţă cuprinzând regulamentul de funcţionare al ştrandului comunal din Satu-Mare care la punctul 3 pune pe locuitorii evrei ai oraşului alăturea de persoanele de moravuri uşoare, de persoanele cu boli venerice evidente şi de persoanele scârboase, interzicându-le accesul la ştrandul comunal. Această ordonanţă se află la dosarul cu acte al ghetoului Satu-Mare la pagina 63. Interzicerea convorbirilor telefonice pentru evrei Acelaşi acuzat, la 29 aprilie 1944, prin adresa nr. 11870/1944 fără nici o instrucţiune superioară intervine la oficiul poştal din localitate ca să interzică convorbirile telefonice pentru evrei şi să refuze primirea oricărui mandat poştal din partea lor.

Această dispoziţiune este motivată cu aceea că evreii, probabil, vor căuta să-şi ascundă valorile prin mandat poştal sau uzând de convorbiri telefonice sau de telegrame. La această adresă, şeful oficiului poştal a răspuns negativ susţinând că nu poate să ia astfel de măsuri în lipsa unor ordine venite de la superiorii lui direcţi. Aceste acte se găsesc la dosarul anexă pag. 90-91. Apel la directorul Liceului Reformat Acuzatul şi ajutorul de primar dr.

Pap Rogozy Zoltan, temându-se că nu vor putea aduna în ghetou cât mai urgent pe toţi evreii din Satu-Mare, au trimis o adresă sub nr. 12456 din 7 mai 1944 directorului Liceului Reformat din Satu-Mare, prin care îl invita ca pentru operaţiunea de strângerea evreilor în ghetou să-i pună la dispoziţie toţi profesorii liceului întărind cererea sa cu următoarea frază, care dezvăluie adevăratele lui sentimente: “Sunt convins că şi dl. director simte importanţa completă a acestei obligaţiuni patriotice”. Acest act se găseşte la acelaşi dosar la pag. 96. Acesta este sufletul şi acestea sunt sentimentele de care era animat fostul primar al oraşului Satu-Mare în momentul când a primit instrucţiunile şi ordinele pentru strângerea evreilor în ghetou. Nu este deci de mirare excesul de zel pe care l-a dovedit în decursul acestor operaţiuni.

Influenţarea opiniei publice

Dar acuzatul dr. Csoka Ladislau s-a ocupat şi cu formarea opiniei publice împotriva Uniunii Sovietice, căci iată conţinutul discursului său din 30 iunie 1943 publicat în ziarul “Szamos”: “Honvezii bat hoardele roşii care s-au grăbit să ne copleşească, să ne distrugă; le mai aşteaptă o lovitură. Încă o lovitură care trebuie să fie ultima, puternică, după care nu mai există reculegere. Sperăm în braţele oţelite ale honvezilor noştri. Sperăm în forţa neclintită a vitejiei strămoşeşti maghiare şi sperăm aşa cum am mai scăpat o dată de molima stăpânirii infame roşii şi a nihilismului şi acum în colaborare cu aliaţii noştri vom putea salva întreaga Europă”. Unul dintre cei mai intimi colaboratori ai acuzatului dr. Csoka Ladislau a fost acuzatul dr. Pirkler Ernest, secretarul general al Primăriei Satu Mare. Acesta a fost încredinţat împreună cu subprimarul Rogozy Pap Zoltan să desemneze cartierul şi perimetrul ghetoului.

Extras din depoziţia martorei soţia lui Dellman Andrei

…am strigat şi m-am văitat de chinuri. Am fost bătută grozav [groaznic], după aceea obligată să fac pas alergător în jurul camerei, apoi obligată să-mi trag pantofii ceea ce era încă un chin. Din nou am fost anchetată să spun adevărul, că unde sunt ascunse valorile şi pentru că nu am spus au repetat acelaşi procedeu.

Din nou descălţată de pantofi şi din nou am fost bătută şi schingiuită. În timpul bătăii a intrat conducătorul lor punând să mă bată şi mai bine. Atunci am fost trimisă afară şi am aşteptat într-o altă curte până când am fost din nou chemată şi trimisă din nou în ghetou. Am fost atât de mult zdrobită încât corpul meu a fost plin de vânătăi şi n-am putut să umblu fiind transportată de 2 persoane.

Peste o săptămână din nou am fost chemată la anchetă şi atunci de frica bătăii m-am prezentat benevol la un transport ca să fiu transportată cât se poate de urgent, astfel am scăpat de alte schingiuiri. Aceşti anchetatori şi schingiuitori aveau metode inchiziţionale [inchizitoriale] de a stoarce mărturisirile ce le trebuiau. Aceste metode au constat în a bate cu bastonul la tălpi şi la mâini, în a strânge testiculele la bărbaţi. După cum rezultă din probele de la dosar foarte mulţi evrei au fost astfel maltrataţi.

Martorii audiaţi în cauză îşi amintesc astfel: de bijutierul Gros Samoilă, de Lebovits Leopold, Spitz Bela, Salamon Heinrich, Princz Iosif, Reiter Emeric, apoi de Gero Alexandru, comerciant de cereale care, după ce într-o zi fusese grav schingiuit, a doua zi, când a fost chemat din nou la cercetări, de groaza schingiuirii s-a sinucis. După analizarea faptelor petrecute în ghetoul oraşului Satu-Mare, este necesar a se analiza personalitatea celor care au contribuit la înfiinţarea acestui ghetou, precum şi rolul avut de fiecare din ei.

Condamnări

Pe pagina 274 a Raportului sunt înşirate persoanele responsabile de înfiinţarea gettourilor, şi de deportarea evreimii sătmărene: Laszlo Csoka, primarul oraşului Satu Mare, col. de jandarmi (r) Barnabas Edrodi, prefectul judeţului Satu Mare; Endre Boer, adjunctul prefectului judeţului; Zoltan Rogozi Papp, adjunctul primarului din Satu Mare; Erno Pirkler, secretarul general al oraşului; KarolyCégényi, comandantul Poliţiei Satu Mare; lt.col. Miklos Demény, comandantul jandarmeriei; lt. de poliţie Béla Sarkozi, comandantul gettoului Satu Mare.

La Procesul Gettourilor la Tribunalul Poporului din Cluj 1946, persoanele înşirate mai sus au fost condamnate în contumacie. Ungaria a refuzat extrădarea lor, astfel că nu au ispăşit pedeapsa niciodată, cu toate că au săvârşit crime împotriva evreilor: Demény Miklos, condamnat la moarte, în contumacie; Endrodi Barnabas, condamnat la detenţie grea pe viaţă în contumacie; Csoka Laszlo, condamnat la detenţie grea pe viaţă în contumacie; Rogozi Papp Zoltan, condamnat la muncă silnică pe viaţă în contumacie; Boer Endre, condamnat la detenţie grea pe viaţă în contumacie; Pirkler Erno, condamnat la 10 ani închisoare în contumacie; Cégényi Karoly, condamnat la muncă silnică pe viaţă în contumacie; Sarkozi Béla, condamnat la muncă silnică pe viaţă în contumacie; Kerényi lstvan, denunţător, 12 ani închisoare în contumacie. Cei care au ispăşit pedeapsa, condamnaţi pe baza acuzaţiilor false făcute: Vancsa Ioan, agent la Poliţia de Stat Ungară Satu Mare, condamnat la 20 ani muncă silnică; a ispăşit pedeapsa de 12 ani şi 33 de zile; Fekete Erzsebet, funcţionară la Primăria Satu Mare, condamnată la 12 ani de închisoare; a ispăşit pedeapsa de 7 ani (denunţător).