Asculta acest articol
Muzeul de Artă Satu Mare găzduieşte în această perioadă o retrospectivă Radu Ciobanu. Sculptorul a împlinit de curând 50 de ani iar lucrările prezentate sunt rodul a 25 de ani de creaţie.
Nu mai puţin de 64 de lucrări din diferite perioade au putut fi admirate de public. Sculptorul este şi autorul a 30 de monumente de dimenisuni mai mari, care sunt amplasate în judeţ, printre care se cuvine de amintit statuia Lupoaicei din Parcul Lucaciu, dar şi numeroase busturi de scriitori, oameni de cultură şi personalităţi precum Corneliu Coposu, Iuliu Maniu, Lucian Blaga, Decebal, Mihai Viteazu, etc.
La vernisajul expoziţiei organizată miercuri, 20 martie, de trei colecţionari privaţi a fost plin de lume, s-au rostit păreri despre artist şi s-au spus vorbe laudative care l-au stânjenit. A fost numit un brand al judeţului şi chiar poate fi.
Maestrul şi atelierul
Noi l-am găsit pe maestru (deşi el îşi zice maistru) în atelierul său din curtea unui imobil, de pe bulevardul Lucaciu, acolo unde de mai mulţi ani îşi făureşte sculpturile. Jovial, deschis chiar vesel, Radu Ciobanu pare mai tânăr decât anii pe care îi poartă. Ne primeşte în spaţiul său de creaţie cu un firesc care ne îndeamnă la vorbă, ca între prieteni. Are în lucru mai multe sculpturi de dimensiuni mici care stau cuminţi înşirate pe rafturi, aşteptând ca mâna maestrului să le mângâie, şlefuindu-le, finisându-le pentru a prinde viaţă. În lucru este şi bustul lui Viorel Sălăjan, ziarist şi paralamentar, ce urmează a fi amplasat la Beltiug.
50 de ani pentru un creator e o vârstă bună, se simte matur, are ideile cristalizate şi are încă forţă creatoare. E pe drumul său…
Povesteşte cu nostalgie că n-a avut un maestru de la care să înveţe, a trecut singur prin toate etapele, a trebuit să descopere tot ce alţii l-ar fi putut învăţa, aşa că pas cu pas, încet, a ajuns aici unde se află astăzi.
Braşovean naturalizat în Satu Mare
Născut la Braşov a fost repartizat la Satu Mare înainte de 1989, mai precis în ’87. Coborând în gară şi-a zis sieşi că îşi dă trei zile de stat în oraş. De atunci au trecut 25 de ani şi e încă aici. Acum zice că e sătmărean mai mult decât orice.
A încercat în anii de după ’90 mai multe drumuri. A emigrat în Canada cu gândul să se realizeze acolo. N-a mers, zice el retrospectiv, nu s-a simţit acasă şi nici n-a simţit că acolo i se deschid porţile afirmării. A ajuns pentru o vreme în Spania unde a lucrat alături de un sculptor spaniol, însă n-a rămas nici acolo.
Din toate aceste experienţe a învăţat multe lucruri care l-au ajutat. Sculptorul Radu Ciobanu a depăşit demult graniţele celui mai depăratat punct de pe hartă. A partcipat la zeci de expoziţii personale şi de grup în Germania, Elveţia, Canada, Italia, Ungaria, pe lângă cele din ţară, iar lucrările lui se află în colecţii muzeale sau particulare din mai multe state.
Maestrul in asteptarea ucenicilor
La 50 de ani e împăcat cu sine şi cu soarta, fără a fi însă blazat. Crede că mai are ceva de spus în sculptură, speră să-şi perfecţioneze meşteşugul şi să devină tot mai bun.
N-a fost mereu atât de senin. Ca orice artist a avut zbateri şi frustrări dar acum face parte dintre cei care cred ca fiecare îşi găseşte locul lui în univers. “Sunt fericit dimineaţa când deschid geamul şi trag aer în piept”. Pare simplu nu-i aşa? Însă simplitatea lui e venită din înţelepciune, din înţelegerea şi aflarea chintesenţei după multe experienţe şi zbateri.
I-ar fi plăcut să aibă ucenici pe care încă îi mai aşteaptă să-i treacă preagul atelierului şi e optimist că aceştia vor apare. Povesteşte că a predat ca profesor la Liceul de Artă “Aurel Popp” unde a avut şi elevi foarte talentaţi din care unii au reuşit să se facă cunoscuţi. A renunţat, pentru că sculptura îi înghite tot timpul, pentru că sculptura e viaţa lui… Fiica pe care o are a moştenit talent însă nu ştie pe ce drum o va apuca, mai ales că are doar 11 ani.
Pe urmele sculptorilor greci
Vorbim de sculpturile lui. Cele mai multe reprezentând forme şi corpuri umane diforme, capete şi trunchiuri mari, membre mici, subdimensionate. Sculptorul crede că oamenii se transformă, îndepărtându-se şi pierzându-şi rolul iniţial, devenind cei care vor distruge pământul. Apoi himerele, fiinţele hibrid care aparţin altor lumi, omul zeu, omul animal, centauri- toate capătă formă şi se nasc eliberând creatorul, măcar pentru o vreme. “Oedip”, “Nessus”, “Ganynude”, “Traian”, “Sat-Chit-Ananda”, “Don Quijote” , “Roata”, “Învăţătorul”, toate sunt simboluri puternice.
“Arta contemporană nu-mi spune nimic”, zice el. “Pentru mine, sculptura înseamnă sculptura greacă care nu a mai putut fi egalată. Să fim serioşi, ce originalitate? Totul a mai fost făcut”.
Şi cu toate acestea ne spune că inspiraţia îl bântuie mai ales noaptea când, de multe ori, se ridică şi cu fervoarea creatorului se pune să aştearnă pe hârtie toate formele care nu-i dau pace. Întodeauna cele mai bune lucrări sunt ultimele, deoarece în ele se adună toată priceperea, toată viziunea, toate ideile şi frământările.
Peste 20 de ani
Întrebat ce va face sculptorul Radu Ciobanu peste 20 de ani, acesta a răspuns zâmbind nonşalant: “voi fi tot aici în atelier, lucrând. Vreau să cred că voi mai fi învăţat multe lucruri şi voi fi mai bun”. Nu aşteaptă nimic spectaculos, nimic extraordinar, deşi aşa ceva se poate întâmpla chiar dacă nu te aştepţi. Cu atât mai mult dacă ai talent, dacă munceşti susţinut şi cu multă pasiune aşa cum face el.
Fii primul care comentează