Asculta acest articolO armă foarte eficientă pentru o scurtă perioadă de timp utilizată de opoziție împotriva guvernului este știrea despre remanierea unor miniștri.
Emil Boc pe vremea când era prim ministru a rezolvat problema răspunzând sec la întrebarea despre remaniere: “Remanirea se face nu se discută!”. Iar atunci remanierea despre care vorbea opoziția nu s-a făcut.
Nu mai puțin de cinci miniștri din cabinetul Cîțu sunt “pe făraș”, după o expresie deja consacrată. Știrea nu se știe de unde vine. Sunt, ca de obicei, niște supoziții puse cap la cap. Nu știu care ministru va fi înlocuit pentru că nu știu ce a făcut sau nu a făcut. Alt ministru va fi înlocuit pentru că nu se înțelege cu primul ministru. Cam așa sunt aruncate pe piață știrile despre remanieri.
Mass media le ia, le multiplică, mai adaugă ceva, premierul ignoră întrebările despre posibilele remanieri sau le contrazice, dar știrea continuă să se rostogolească în beneficiul partidelor de opoziție.
Nu mai puțin de cinci miniștri sunt acum pe presupusa listă a presupusei remanieri guvernamentale. În procente, din 18 miniștri 5 înseamnă 27,7%.
Tradus în termeni de confruntare politică, se ajunge la concluzia că mai bine de un sfert din miniștri nu-și execută sarcinile, sunt incapabili, conduc prost ministerele respective.
Rezultă că nu funcționează bine cinci ministere: Finanțele și Agricultura, conduse de Alexandru Nazare și Adrian Oros, la care se adaugă alte trei ministere, Fonduri Europene, Justiție și Economie.
Primele două sunt ministere conduse de oameni de la PNL, iar ultimele trei de Cristian Ghinea, Stelian Ion și Claudiu Năsui, toți trei de la USR PLUS.
O asemenea schimbare la vârful anumitor ministere probabil că se impune, dar este neobișnuit să schimbi cinci miniștri dintr-un foc.
Dacă mergi mai departe, cum fiecare ministru își face propria echipă, înlocuirea unui ministru presupune schimbarea unui întreg lanț de funcționari, numiți mai mult pe criterii personale decât politice.
Pe de altă parte, în preajma unei moțiuni de cenzură, când opoziția vrea să demită întreg guvernul, nu este deloc indicat să dai afară un sfert din guvern.
Logica ne dictează să credem că ne aflăm în fața unei știri false. Dar acest lucru nu înseamnă că o parte dintre miniștrii despre care se vorbește excelează ca profesioniști.
Cristian Ghinea a cam lălăit-o cu PNRR și din această cauză România va accesa mai târziu decât alte țări banii europeni repartizați pentru redresarea economică după ravagiile provocate de pandemie.
Stelian Ion întârzie lefile justiției, iar Claudiu Năsui nu s-a remarcat ca un susținător în pandemie a economiei, antreprenoriatului și turismului.
Ne-am limitat să-i amintim pe cei trei pentru că ne aducem aminte ce scandal s-a iscat între premier și USR PLUS în urma demiterii ministrului Sănătății, Vlad Voiculescu.
În actualul context premierul Cîțu se află în imposibilitatea de a se atinge de oamenii de la USR PLUS. Buni, răi, capabili sau incapabili, miniștrii USR PLUS rămân bătuți în cuie pe scaunele lor până când nu se clarifică raportul de putere dintre Dan Barna și Dacian Cioloș.
Se trece prea ușor cu vederea că și în USR PLUS au loc alegeri pentru desemnarea liderului unic. Dan Barna pare să aibă prima șansă, dar nu se știe niciodată. Dacian Cioloș este un politician mult mai abil decât Dan Barna. Campania internă din USR PLUS este mult mai discretă decât campania zgomotoasă din PNL.
Dincolo de discreția lui Dacian Cioloș se pot bănui relații strânse cu persoane influente din țară și străinătate.
Așa cum și Ludovic Orban, aparent în dezavantaj în fața lui Florin Cîțu, are rezerve greu de bănuit, oameni care lucrează discret pentru confruntarea celor 5000 de delegați la congresul PNL din septembrie.
Situația politică în ansamblul ei este nepotrivită pentru o remaniere guvernamentală făcută peste noapte.
