Solemnitate rece, distantă, cu lovituri indirecte

Asculta acest articol

Un artist din Oradea a avut un mare succes internațional punând într-o cameră un lup și o căprioară. Nu erau dresați, dar nu s-a întâmplat nicio dramă. Obișnut să atace numai în mijlocul naturii, lupul nu s-a atins de căprioară.

La Palatul Parlamentului a avut loc o ședință solemnă. Contrar uzanțelor, președintele României nu a fost așteptat afară, la intrarea în Parlament. Odată intrat în sală a dat mâna cu președintele Senatului, nu însă și cu președintele Camerei Deputaților. S-au ignorat reciproc, la fel ca lupul și căprioara din povestea artistică a lui Mircea Cantor.

Dar să ne întoarcem la discursurile din Parlament dedicate Centenarului României.
După câteva fraze convenționale, Klaus Iohannis a scos tunurile și le-a pus pe guvern, pe adversarii lui. A vorbit despre “cei care o conduc”, evident neincluzându-se și pe el în arhitectura puterii. În sfârșit, evenimentul de acum o sută de ani a trecut în plan secund.

Perdaful tras majorității PSD-ALDE a fost răsplătit cu aplauze din partea opoziției abia la sfârșitul discursului.
Se știe că președintele Iohannis nu este un mare orator. Dar pentru un moment solemn discursul lui a fost foarte deplasat.

O dată la o sută de ani, șeful statului trebuie să privească istoria țării în ansamblul ei. Președintele unei țări, șeful statului, este responsabil în primul rând cu cultul eroilor, este o piesă importantă în construcția simbolică a unei țări.
Un discurs la fel de fad a rostit și președintele Senatului. Fiecare cu ce-l doare.

Călin Popescu Tăriceanu s-a oprit la partea cu libertatea de expresie, cu drepturile și libertățile consfințite în Declarația de la Alba Iulia. Nu a pronunțat corect nici măcar “credenționalele”, spunându-le “credențiale”. Însoțit de căscăturile asistenței, discursul lui nu l-ar fi emoționat pe Ion I. C. Brătianu.

Liviu Dragnea s-a remarcat rostind o listă lungă a celor prezenți la ședința solemnă dedicată Marii Unirii. Spre deosebire de cei care au vorbit înaintea lui, omul numărul trei din stat i-a salutat și pe românii de dincolo de Prut. A schițat și o schemă a țintelor următoare, intrarea în Schengen, adoptarea monedei euro, dar a făcut apel și la unitate, cerând să se înceteze războiul româno-român.

Discursul lui a fost un fel de scrisoare deschisă adresată direct președintelui Klaus Iohannis. Ca elev, după acest discurs Liviu Dragnea ar fi primit o notă mare din partea unei învățătoare emotive.
Întotdeauna este loc pentru mai mult. Premierul Viorica Dăncilă a găsit persoane în plus în sală față de cele pe care le-au salutat antevorbitorii. De exemplu l-a salutat pe președintele Consiliului Legislativ și pe președintele Academiei.

A fost singura vorbitoare care a salutat opoziția și a felicitat PNL pentru ce a făcut în 1918. Nimeni nu a pomenit nimic despre rolul PNR, al personalităților din Transilvania, Crișana și Banat.
Viorica Dăncilă a mers și mai departe: a invocat principiul liberal “Prin noi înșine”.
Ca și arie de cuprindere, discursul premierului Dăncilă a depășit discursurile primilor oameni în stat. A vorbit până și despre drepturile minorităților.

A fost singura vorbitoare întreruptă de aplauze.
Pe parcurs discursul ei a avut pasaje încărcate de emoție, dar mai spre sfârșit a fost cam populist și găunos, plin de lucruri comune.
În mod semnificativ, al cincilea discurs a fost rostit de principesa Margareta, custodele Coroanei României. Scurt, la obiect, scoțând în evidență rolul Coroanei, al familiei regale a României.

Partidelor li s-a acordat câte șapte minute. :apte minute pentru a cuprinde o sută de ani de istorie.
Un discurs politic în adevăratul sens al cuvântului a fost cel rostit de Varujan Vosganian, poetul și politicianul, dar și oratorul, și-au dat mâna în mod fericit.