Asculta acest articol
Marţi, 10 ianuarie 2023, s-au împlinit 33 de ani de la apariţia primului număr al primei publicaţii particulare din Satu Mare de după căderea regimului comunist. Se chema Solstiţiu, iar o parte dintre cititori îi spuneau Solistiţiu. A fost botezat Solstiţiu de Ilie Sălceanu ţinându-se seama de evenimentele sângeroase din noaptea cea mai lungă, 21-22 decembrie. Din primul nucleu făceau parte exclusiv scriitori: domnul Nae Antonescu, Ilie Sălceanu, Bogdan Ciurică.
Am fost desemnat director şi dintr-un calcul economic. Tocmai primisem un premiu de debut de la Uniunea Scriitorilor, graţie preşedintelui de atunci Dumitru Radu Popescu şi vicepreşedintelui Aurel Rău, pentru cartea mea “Miere de viespi”. O sumă consistentă pentru vremea aceea, 5 600 de lei. Suficienţi să tipărim noua publicaţie în 30.000 de exemplare. Se vindea ca pâinea caldă. Trimiteam o maşină cu câteva mii de ziare în Bucureşti şi alte oraşe mari. Au trecut de atunci 33 de ani. O parte din cei care au scris la Solstiţiu au trecut în lumea umbrelor. După doi ani săptămânalul Solstiţiu s-a transformat în cotidianul Informaţia Zilei, în 15 august 1993.
Aveam un parteneriat cu Evenimentul Zilei, cu Ion Cristoiu şi redacţia celui mai citit ziar din România acelor vremuri, un tiraj de 500.000, o jumătate de milion de exemplare. Am asistat, cum ar veni, la facerea lumii noi. I-am văzut în acţiune pe primii politicieni, de la Ion Iliescu la liderii opoziţiei democratice, Corneliu Coposu, Radu Câmpeanu, Laszlo Tokes, căruia i-am luat atunci un interviu şi îl consideram un erou.
La Satu Mare primul om politic afirmat la nivel naţional era Vasile Moiş. Noi, cei de la Solstiţiu, nu am fost nicio clipă în tabăra noii puteri. Am pariat şi am susţinut opoziţia, partidele din Convenţia Democrată, în special PNŢCD.
Chiar dacă partidele de dreapta, toate, au dezamăgit şi continuă să dezamăgească, am rămas pe partea dreaptă a eşichierului politic până azi. De ce? Pentru că au istorie. PSD, stânga în general, nu are istorie. PSD nu-şi revendică trecutul istoric, măcar de la Ion Fluieraş care a participat la negocierile cu partea maghiară pentru statutul Transilvaniei la răscrucea anului 1918, sau de la Tiron Albani, autorul monografiei romanţate a dr. Vasile Lucaciu.
Martori ai istoriei recente, a ultimilor 33 de ani, Solstiţiu, Informaţia Zilei, la fel ca revista Poesis, sunt oglinda scrisă în care se văd realizările, speranţele, dezamăgirile generaţiilor care au făcurt trecerea de la un regim totalitar la o democraţie reprezentativă.
Privind în urmă, putem zice precum Ştefan cel Mare, unde sunt zecile, poate sutele de mai-mari ai zilei, parlamentari, consilieri judeţeni şi locali, primari, directori care au tăiat şi au spânzurat câtă vreme au ţinut în mână cuţitul şi pâinea. Nu-i pomenim pentru că istoria nu le va reţine numele. Istoria de peste decenii, dacă nu dă Putin cu bomba nucleară, va reţine ceea ce s-a scris. Vorba trece, scrisul rămâne. Verba volant, scripta manent. Şi cine a scris în cei 33 de ani mai mult despre istoria locală decât Solstiţiu, Informaţia Zilei, Informaţia Zilei de Duminică şi Poesis? Cine a tipărit mai multe cărţi ale autorilor sătmăreni decât editura Solstiţiu? Cine a organizat mai multe evenimente culturale, mai multe întâlniri cu scriitori şi oameni de cultură decât revista Poesis şi Centrul Multicultural Poesis? Cine a şters colbul uitării aşternut peste memoria celor mai pregnante personalităţi din acest colţ de ţară decât aceste biete instituţii media şi asociaţii culturale Solstiţiu şi Poesis?
Nu vom da lista cărţilor scoase de editura Solstiţiu în anii grei de după căderea regimului comunist, din 1990 până prin preajma anului 2000. Vom da lista morţilor care au colaborat la publicaţia Solstiţiu, la ziarul Informaţia Zilei, la Informaţia de Duminică, la revista Poesis, şi în ultima vreme la postul de televiziune Informaţia TV (ITV). Sunt atât de mulţi încât am putea fi acuzaţi de constituirea unui grup de interese, de grup infracţional organizat. Scopul lor: salvarea culturii, perpetuarea memoriei culturale a locului, cercetarea trecutului în arhive, scoaterea la lumină a personalităţilor care într-adevăr au făcut posibilă istoria în aceste locuri uitate de toate guvernele. Prea puţini pentru a conta ca procent la alegeri.
Ar trebui să fim mulţumiţi pentru că am reintrodus în circuitul cultural mari personalităţi, începând de la dr. Vasile Lucaciu, Grigore Maior, precursor al Şcolii Ardelene, Petru Bran, avocatul Alexandru Ferenţiu, care a organziat prima reuniune din Satu Mare, în anul 1872, pentru adunarea de fonduri pentru un teatru românesc, a primului primar român din Satu Mare, după 1918, de canalizarea căruia ne folosim şi azi, continuând cu alte şi alte nume, de la Dariu Pop la G.M. Zamfirescu.
Prezentăm un pomelnic, care spune mai multe decât se pot spune într-un articol de ziar. Aceste nume vor fi tăiate în marmură pe peretele unui monument care se va ridica în această primăvară în spatele statuii Lupoaica din parcul de pe B-dul dr. Vasile Lucaciu. Am notat aceste date nu pentru a scoate în evidenţă meritul celor vii, care mai luptă pe baricada ziarului Informaţia Zilei, a revistei Poesis, a postului de televiziune ITV.
Poate vom fi uitat pe cineva pe dinafară. Are să ne ierte, dară, cum scria Iosif Vulcan în revista Familia în care a debutat Mihai Eminescu trecând în revistă numele românilor din Satu Mare care s-au adunat la banchetul dat cu ocazia adunării primelor fonduri pentru un teatru în limba română în 1-2 mai 1872.
Echipa de supravieţuitori care îşi propun să perpetueze numele celor care şi-au înscris numele pe Poarta Recunoştinţei, opera artistului plastic Oana Păcurar? O mână de oameni: D. Păcuraru, George Vulturescu, Ioan Nistor, Alexandru Zotta, Gheorghe Glodeanu, Adriana Zaharia, Robert Laszlo, Liviu Marta, Mircea Florian, Felician Pop.
Am avut parte şi de laude, dar asta a fost demult, acum peste 30 de ani.
1992 – Solstiţiu felicitat de personalităţile zilei
În 10 – 17 decembrie 1992, săptămânalul independent Solstiţiu aniversa apariţia numărului 100. În paginile de atunci s-au publicat mesaje de felicitare şi încurajare din partea liderilor politici, colegilor din alte redacţii, a autorităţilor locale. Redăm mai jos o parte din aceste mesaje.
Corneliu Coposu – preşedintele PNŢCD
Doresc viaţă lungă şi prosperă “Solstiţiului” şi succes în acţiunea de promovare a concepţiilor democratice şi a comandamentelor de independenţă, integritate şi suveranitate a Rom]niei şi în lupta pentru libertăţile fundamentale ale omului.
Ion Raţiu – vicepreşedinte PNŢCD
Satu Mare trebuie să aibă o presă independentă pe măsura tradiţiei şi bogăţiei spirituale pe care le are acest vechi oraş din Nordul Transilvaniei.
Urez ziarului “Solstiţiu”, întregii sale redacţii, ca toate speranţele ce le nutresc să se împlinească. Să găsească forţa de a urma numai calea adevărului şi a informaţiei corecte, chiar dacă ea pare, uneori, a fi cea mai anevoioasă. La cît mai multe aniversări ca cea de astăzi, alături de cele mai călduroase urări de Sfintele Sărbători ale Crăciunului şi cu ocazia Anului Nou 1993!
O sută de bătălii cu întunericul
Printre puţinele isprăvi cu care ne ne putem mîndri în lume este presa noastră independentă. Ea ne ţine obrazul frumos şi fruntea sus. Presa rom]nească independentă este recunoscută ca cea mai interesantă, cea mai dinamică şi mai puternică din centrul şi estul Europei. Fără ezitări, fără prejudecăţi, fără teamă şi prihană, ea şi-a asumat voiniceşte statutul de a patra putere în stat. Este puterea morală care le supraveghează pe celelalte trei.
Solstiţiul se numără printre publicaţiile care îndreptăţesc şi menţin mîndria ziariştilor rom]ni de a fi la înălţimea vremurilor. Se ştie în toată ţara despre aspra bătălie pe care redactorii Solstiţiului o duc cu trecutul, cu mentalităţile şi prejudecăţile comuniste. Îi felicit pentru performanţa de a edita numărul 100 al publicaţiei, dar mai ales îi felicit pentru contribuţia lor la prestigiul oraşului Satu Mare, de oraş democratic. Cu siguranţă că un merit au şi ei.
Solstiţiul simbolizează lupta zilei cu noaptea, a luminii cu întunericul şi ziariştii sătmăreni sunt la înălţimea unei asemenea înfruntări. Încă o dată felicitări şi-i asigur că ziariştii timişoreni vor fi tot timpul l]ngă umărul lor.
George Şerban, directorul publicaţiei “Timişoara”
SOLSTIŢIU 100
Cu apariţia acestui număr SOLSTIŢIU are de-acum o istorie. O sută de numere în actualitatea problematicii politice şi culturale, în condiţiile tulburi ale societăţii rom]neşti de astăzi nu este un fapt de neglijat. Mai cu seamă şi pentru faptul că săptămînalul nostru şi al cititorilor sătmăreni a susţinut de la început realizarea ideii democratice în ţara noastră, după amara experienţă a dictaturii comuniste. În primul număr din 10 ianuarie 1990, redactorul – şef adjunct Ilie Sălceanu scria: “Săpt]mînalul nostru de cultură este o expresie a dorinţei de libertate şi este de aceea decis să întărească democraţia, să lărgească democraţia, să lărgească spaţiul libertăţii de exprimare, să ofere paginile sale diversităţii de opinie politică şi culturală, tuturor oamenilor bine intenţionaţi, indiferent de naţionalitate, tuturor confesiunilor religioase, celor hotărîţi să conlucreze la renaşterea politică şi culturală a ţării. Să ridice o temută barieră împotriva celor care nutresc amarnica nădejde că vechile structuri ar mai putea fi reînviate”.
Cu acest program a pornit SOLSTIŢIU la drum lung, pe care-l continuă şi astăzi, cu toate dificultăţile vremii. Şi sperăm că-l va continua împotriva tuturor intemperialilor ce i se vor ivi în cale. Există o forţă a programului, o dăruire a redactorilor şi a colaboratorilor şi, mai cu seamă, a cititorilor, care-şi găsesc în coloanele lui gîndurile şi aspiraţiile nutrite zi cu zi. Aceşti cititori au fost principalul sprijin al nostru şi îţi era mare bucuria atunci c]nd călătoreai prin ţară să vezi la diferite chioşcuri SOLSTIŢIUL sătmărean. Pentru că a mai fost şi un alt “Solstiţiu”, un confrate care şi-a luat titlul după noi, dar, din nefericire a sucombat destul de repede.
O publicaţie săptăm]nală, culturală şi independentă, tipărită la Satu Mare este un lux al expresiei jurnalistice, dar în acelaşi timp şi o obligaţie permanentă de a veghea în mijlocul evenimentelor dezlănţuite, uneori peste limitele obişnuite. Simţul gazetarului este mereu treaz, în alertă, să nu treacă pasiv pe lîngă cotidianul fierbinte şi să-l aproximeze în scris. Este ceea ce a încercat SOLSTIŢIU în cele o sută de numere apărute pînă acum, la această dată festivă a redacţiei.
Apărînd ca un “săptămînal de cultură” redacţia a intuit repede particularitatea specifică a momentului, aceea a angajării politice, a sprijinirii societăţii civile şi mai ales, a luptei împotriva manevrelor de revenire la formele vechi ale structurilor, care încă din decembrie ’89 se constituiau într-o serioasă grînă împotriva democraţiei. Redactorii SOLSTIŢIULUI au înţeles că o cultură autentică nu poate fiinţa în afara opţiunilor democratice. Şi astfel armoniz]nd manifestările culturale cu supremaţia politicului a fost mereu în primele rînduri împotriva formelor neocomuniste, alături de opoziţia democratică, de societatea civilă şi de către toţi cei ce militau pentru schimbare. Reconstrucţia economică şi morală au fost pîrghiile de care s-a folosit gazeta noastră în lupta ei pentru o societate armonică, pentru un climat de pace între naţionalităţile acestei ţări, pentru libertăţi democratice.
Ceea ce nu înseamnă că şovinismul nu a fost pus la colţ, ori din ce parte venea. Numerele noastre închinate Basarabiei şi Bucovinei stau mărturie. Aceste provincii au fost mereu susţinute în acţiunile lor şi considerate ca făcînd parte integrantă din patrimoniul secular al Rom]niei.
O luptă crîncenă a dus SOLSTIŢIU împotriva corupţiei ivite în ultimul timp, în cuiburile afaceriştilor de toate categoriile, a unor elemente ale puterii politice angrenate în pofta lor de cîştig fără muncă. Pagini combative duse împotriva speculanţilor, a diversiunilor etnice şi confesionale, împotriva extremismului şi a tuturor acelora care, într-un fel sau altul, militau pentru formele conservatoare, în politică, economie şi cultură. Multe pagini au fost puse la dispoziţia cititorilor care şi-au expus doleanţele, au făcut propuneri de îmbunătăţire a unor aspecte din viaţa oraşului şi a judeţului, a dus campanii împotriva nedreptăţilor ivite în această vreme. Altfel spus a fost mereu în zona fierbinte a evenimentelor. Şi, tot din editorialul primului număr: “Şi peste toate SOLSTIŢIU va fi un prieten cald al cititorului, va întări prin apariţia sa armonia naţională existentă, se va prezenta la înt]lnirile săptăm]nale cu un zîmbet încurajator pe buze, pe deplin încrezător în zodia fericită a democraţiei”.
Potrivit acelor convingeri, sub acest larg semn al concilierii, al libertăţii neîncătuşate, al sprijinirii celor oropsiţi, al pătrunderii luminii şi transparenţei în viaţa de toate zilele, vom continua.
Nae Antonescu
De o sută de ori adevărul a învins minciuna
“Solstiţiu” a împlinit 100 de apariţii! Altfel spus, de o sută de ori sentimentul şi conştiinţa libertăţii au fost mai puternice dec]t obedienţa şi laşitatea, de a sută de ori memoria a învins uitarea.
La această aniversare, “ASTRA” urează “Solstiţiului” viaţă lungă şi aceeaşi consecvenţă în apărarea valorilor pentru care s-a tulburat ţara în decembrie 1989.
Vasile Gogea, redactor şef al revistei “ASTRA” Braşov
LA ANIVERSARE
În peisajul destul de monoton al presei din nord-vestul ţării “Solstiţiu” s-a impus prin consecvenţa de a fi mereu o publicaţie incomodă: incomodă nu pentru cititorii ei, ci pentru toţi cei învinşi de tentaţia de-a o lua pe l]ngă democraţie, pe lângă lege, pe l]ngă normalitate. Şi, mai ales, pentru toţi cei care au în loc de ochi secera şi ciocanul, acoperite de o roşie nostalgie.
Pentru noi “Solstiţiu” înseamnă mai mult dec]t o publicaţie. Înseamnă avantajul şi şansa de a nu te simţi singur.
Ion Bledea, redactor şef al Gazetei de Nord Vest
O SUTĂ DE SOLSTIŢII
La Baia Mare, săptămînalul independent “Solstiţiu” ajunge destul de rar, adus de vreun prieten. Cele cîteva numere lecturate ne-au convins: cine şi ce scrie la “Solstiţiu”. Credem că aserţiunea “săptămînal independent” este onorată de redactori talentaţi şi imparţiali, aplecaţi pe hîrtia de scris cu har de scriitor realist. Vă dorim putere pentru o mie de “Solstiţiu”!
Redactorii cotidianului independent “Graiul Maramureşului” Baia Mare
MAI MULTĂ LUMINĂ
Cele 99 numere apărute pînă acum m-au convins pe deplin că gazetarii de la “Solstiţiu” sînt pentru o schimbare solstiţială, pentru o schimbare al cărui mobil nu ţine de legile astronomice, ci de dorinţa oamenilor care vor mai multă lumină, adică solstiţiul de vară. Să de-a Domnul, ca să avem parte şi de aceasta mult mai repede!
La mai bine pentru toţi, iar pentru voi mai multe apariţii aducătoare de lumină.
Cu respect colegial, Kiss Ferenc, fost echinoxist, în prezent redactor şef adjunct la ziarul Szatmari Friss Ujsag
Cînd lumina domină întunericul
Faptul că Solstiţiu a atins respectabilul număr 100 într-o perioadă cînd presa rom]nă independentă şi de atitudine a avut de învins succesive piedici, de la cele de ordin economic pînă la cele foarte subtile de ordin politic, orchestrate de o putere ce se încăpăţînează să răm]nă în vechi obişnuinţe comuniste – acest fapt, deci, nu poate decît să ne bucure şi să ne dea speranţe. Iar Satu Mare, ca şi Oradea, ca şi Timişoara, ca şi alte oraşe din vest au specificul vieţii lor cu probleme ce pot deveni oricînd explozive.
“Solstiţiu” a reprezentat în acest context, de-a lungul celor o sută de numere, o fereastră deschisă mereu spre adevăr, sau măcar spre dorinţa de adevăr.
“Familia” orădeană aduce felicitări tuturor celor ce fac din “Solstiţiu” o gazetă vie, incitantă, critică, veghind mereu ca dificila lecţie a democraţiei să fie însuşită şi să devină stindardul unei mentalităţi noi, europene.
Fie ca această sută de “Solstiţii” să ajungă la o mie – şi mai departe – pentru a putea să-şi aleagă ca emblemă simbolică solstiţiul cel de vară, cînd ziua e cea mai lungă şi noaptea cea mai scurtă, cînd lumina domină întunericul şi omul, cititorul, simte că viaţa e frumoasă şi merită trăită.
Ioan Moldovan, redactor şef al revistei “Familia” Oradea
ZIUA (respectiv noaptea) CEA MAI LUNGĂ
În oraşul nostru trilingv, Satu Mare, unde limba română este, în multe cazuri festivă şi nu obligatorie, frumoasă şi înfrînghiată de gîndul unui mit spiritual impotent sau impotent spiritual: Oraş în care poezia are nume, renume, suflet şi trup> unde arta de a scrie echivalează cu arta de rîde, a plînge, sau a duce flori la iubită acasă, ori la morm]ntul strămoşilor> în acest oraş unde toată lumea îşi iubeşte ţara, iubind în acelaşi timp dreptatea, s-a născut în noaptea de 21 spre 22 decembrie, publicaţia “Solstiţiu”.
Munca “fantastică” a unui redactor, cum o consideră cei mai mulţi dintre cititori – nu numai cei ce citesc consecvent “Solstiţiu” ci şi cei ce nu citesc nici un ziar, pentru că ori sînt inculţi şi ignoranţi, ori analfabeţi, tembeli, dar “deştepţi” e mai degrabă o muncă în subteran. E o muncă zgîrcită în bucurii şi satisfacţii, dar bogată în texte bine scrise, care îl descoperă, din c]nd în c]nd pe cel mai civilizat şi cinstit om în postură de avocat al diavolului.
Un diavol nu-ţi va cere niciodată altceva decît să treci cu el împreună puntea păcatelor omeneşti, ca să te implementeze, tot împreună cu “dînsul” direct în Infern.
O publicaţie cum este “Solstiţiu” nu pretinde nimic, îşi exprimă doar propria opinie. Şi-o exprimă nu printr-un singur om, nu prin directorul sau redactorul său şef, ci cu întreg colectivul redacţional: un grup de tineri, nici mai proşti, nici mai deştepţi decît cei mai proşti şi cei mai deştepţi, cei mai răi şi cei mai buni dintre toţi oamenii acestei minunate lumi, pe care o posedăm cu ardoare frenetică şi tot cu frenetică ardoare a deposedăm de bunurile cele mai de preţ: de cei drepţi…. “Cînd sunt trist, sau cînd nu sînt trist, cînd sunt inspirat sau sunt bleg, sau numai obosit, – cînd sunt vizionar sau cînd mi-e somn de mine însumi, – toate acestea le gîndesc şi le formulez în minunata limbă rom]nă”. Acest superb lait motiv, ce-i aparţine lui Nichita Stănescu este valabil pentru orice publicaţie, care îşi respectă condiţia de PUBLICAŢIE ce nu minte, nu fură şi nu jigneşte pe nimeni.
P.S. Noi scriitorii şi ziariştii nu ţinem unii la alţii decît prin cuvînt. Şi cum cuvîntul e sfînt, noi sfinţim cărţile pe care le scriem şi ziarele pe care le publicăm prin tristeţe sau răutate. ~n limba italiană cuvîntul “tristezza” desemnează, în funcţie de context, atît întristar.
Ion Baias
“Europa Liberă“ salută “SOLSTIŢIUL”
22 decembrie e ziua cea mai scurtă a anului. 22 decembrie 1989 a fost totuşi, ziua cea mai lungă a curajului, însufleţirii şi speranţei rom]nilor. A fost şi ultima şi cea mai scurtă zi a lui Nicolae Ceauşescu. Ziua cea mai scurtă care a luat sfîrşit şi cea mai lungă noapte şi cel mai lung coşmar al rom]nilor. ~n ritmul anual al solstiţiilor, între cea mai lungă şi cea mai scurtă zi a anului, urez publicaţiei SOLSTIŢIU, şi celor care o fac, viaţă lungă, în slujba cetăţeanului, a adevărului, a democraţiei, a statului de drept. Cu speranţa că vom auzi numai de bine.
N. C. Munteanu, Radio “Europa liberă“
Un săptămânal de opoziţie foarte clar
Îl citesc cu foarte mult interes. Este un săptămînal de opoziţie foarte clar, axat pe promovarea unor idei reale ale democraţiei. Apreciez că este bine scris. Este o lectură agreabilă, plăcută. Acest săptăm]nal se citeşte tot de la cap la coadă, faţă de alte ziare care se răsfoiesc doar. Aş adresa la această aniversare rugămintea ca toţi condeierii, care slujesc această gazetă, cînd se ocupă de problemele Poliţiei, să o facă astfel, încît să nu mai dea posibilitatea dreptului la replică. Sînt de acord să se prezinte toate aspectele legate de activitatea Poliţiei inclusiv cele negative, dar după o temeinică documentare. Dacă unele aspecte din activitatea noastră au fost prezentate poate mai apăsat, personal n-am nici un fel de supărare pentru cei care lucrează la această gazetă, dimpotrivă îi felicit şi le doresc şi în continuare să slujească această rampă de cultură cu acelaşi interes, promiţîndu-le cu această ocazie sprijinul nostru ori de cîte ori vom fi solicitaţi.
Colonel Vasile Fernea, comandantul Poliţiei
“SOLSTIŢIU” – profilat pe un domeniu care se numeşte Putere
Ziarul şi-a cîştigat un binemeritat loc în rîndul publicaţiilor sătmărene. Eu îl citesc. Aş vrea să vă spun că am şi ultimul număr. Mă informez şi eu nu în virtutea vreunei obligaţii profesionale, ci din dorinţa de a mă informa şi eu, pentru că realmente sînt foarte multe lucruri pe care le afli citind aceste ziare. Cred că o întârziere în apariţie a Solstiţiului s-ar simţi în Sătmar. În general am văzut că sînt cititori formaţi, adică au deja preferinţe pentru GNV, pentru Universul, pentru Solstiţiu. Aşa personal, aş vrea să vă spun că ziarul ar putea uneori, chiar dacă critică, să o facă cu mai puţin venin. Sînt unele situaţii în care apare multă pasiune în articole. Poate că pentru a încerca o îmbunătăţire a climatului şi o creştere a civilizaţiei, poate politica, ştiu eu, de altă natură ar fi bine să criticăm cu mai puţină pasiune. De asemenea, ar cam trebui să apară şi alte opinii, ştiu eu, am înţeles că este un săptăm]nal independent. Văd că este prezentă mai în general o anume parte cum zicea ziarul, a politicului din Satu Mare, din Rom]nia, şi ar fi firesc să aibă toţi loc aici, deci, toate domeniile ăstea să se bucure cam de aceeaşi trataţie în cotidianul dumneavoastră. Pînă acuma, dacă sînteţi de acord cu mine, păreţi profilaţi pe un domeniu care se numeşte putere, deci faceţi loc în ziarul dumneavoastră şi altor domenii ale vieţii sociale şi eu cred că o să aibă o mai mare credibilitate şi, totodată o răspîndire, şi în general aşa o preferinţă mai accentuată a unora pentru ziarul dumneavoastră.
Petre Negreanu – şeful S.R.I.
SOLSTIŢIU – exces faţă de autoritatea publică
De regulă citesc toate ziarele care apar în municipiul Satu Mare, în afară de cele care sînt editate într-o altă limbă, pe care nu o cunosc.
Despre Solstiţiu, părerea mea personală şi sinceră este că încă nu şi-au format un stil. De fapt, suferă la ora actuală, printr-un oarecare exces, zic eu în special faţă de autoritatea publică în special. În rest, destul de bine informat. Din păcate, singurul lucru pe care personal îl reproşez este că informaţiile care sosesc la ei nu le verifică din ambele surse. Am să vă dau două exemple: articolele: Primarul municipiului a făcut un abuz şi Un funcţionar al primăriei anchetat pentru luare de mită. Este vorba de fapt, despre o dezinformare. La primul articol, dacă se venea la Primărie vă puneam actele pe masă şi vedeaţi că, de fapt era vorba despre altceva. La al doilea articol, dacă s-ar fi informat şi de la Primărie, s-ar fi văzut că de fapt, Sergiu Damian care era arestat pentru luare de mită, nu mai era angajatul Primăriei, după ce i-am dat transferul să plece la o altă firmă, lumea cunoscându-l încă ca angajat al nostru, el s-a dat angajat al Primăriei, dar, de fapt, el a făcut-o pe socoteala lui. Şi astfel ar fi sunat ,,fost angajat al Primăriei,, asta pentru impactul cititorului vizavi de această instituţie.
Referitor la Solstiţiu, dincolo de aceste mici incidente, vă spun îl consider un ziar bun, pe care îl citesc cu plăcere.
Ioan Sanfira, primarul municipiului Satu Mare
Bună vreme prieteni
Când în primele săptămâni după revolta din decembrie 1989, un grup de tineri, în primul rând, au propus apariţia unui săptămânal de cultură la Satu Mare, aşezat sub semnul acelui sublim şi tragic totodată SOLSTIŢIU, speranţele mele au mai primit o confirmare.
Ceea ce a urmat, mai apoi, n-a alterat, de fapt, semnificaţia sfârşitului de coşmar pe care l-a trăi o ţară, ţara visurilor noastre. Au urmat inevitabil (?), o trezire, o cobor]re printre cele lumeşti, o conştientizare treptată şi dramatică a faptului că încă ne-am desprins din mîzga cu care au încercat şi unii mai încearcă, din păcate, să ne murdărească sufletele, SOLSTIŢIUL şi-a pierdut subtitlul cultural. Unii dintre noi am fost tentaţi, prea devreme, să renunţăm.
Apoi, împreună cu fidelii publicaţiei revoluţiei politice. Dar cum se pare că, într-adevăr, acţiunile politice au nevoie şi de un suport financiar, redactorii SOLSTIŢIU-ului au căutat şi temporar au găsit soluţii altele inclusiv, extraculturale şi în afara unor necesare activităţii de educaţie civică. Dar s-au întors la verbul cu implicaţii politice, polemice. Şi din nou ne-am regăsit de aceeaşi parte a baricadei. Pentru că meritul fidelilor redactori al acestei publicaţii este tocmai acesta: constanta opţiune pentru democraţie, pentru libertatea opiniilor, pentru civilitate şi pentru adevăr.
Luminile şi umbrele se însoţesc firesc în curgerea timpului. Dar curgerea lui are o singură direcţie: viitorul. ~n perspectiva căruia îi doresc SOLSTIŢIU-ului, la centenarul său ,,numeric,, o existenţă îndelungată şi prosperă, tot mai aproape de împlinirea acelor curate speranţe ale lui decembrie 1980.
Gabriel Raţiu
Un drum greu, civilizatoriu
În peisajul socio-politic actual drumul e prefirat de gesturi ieftine, de paradă. De la vînătorii de turpitudini intime de mai ieri, la codoşlicurile duhovniceşti de azi, nu e decât un pas ezitant de recrut, îndreptându-se către casa cu trei lămpaşe. De ce spun toate astea? Pentru că săptămânalul sătmărean SOLSTIŢIU a încercat şi de mai multe ori a izbutit să se implice în acest drum greu, civilizatoriu. Că o bună parte din presa de opoziţie s-a lovit, însă de acelaşi zid inexpugnabil. Pentru că eşalonul II al puterii a înlăturat eşalonul I. Faţa spoilată a comunismului criptocomunism de peruzea.
Dorin Sălăjan, redactor la Flacăra
Eu ziarul, de altfel, îl citesc
Eu de altfel, ziarul îl citesc, de altfel foarte multe ziare.
Numai aşa poţi să-ţi faci o imagine despre ceea ce se scrie în presă şi dacă m-aţi întrebat ce pot să spun despre Solstiţiu este ceea ce am recomandat şi cu alte ocazii celorlalte cotidiene: obiectivitatea.
Adică este liber fiecare lucrător dintr-un ziar să puncteze nişte evenimente, dar parcă totuşi a trece prin opinia proprie dominează.
Şi atunci evenimentul e bine ilustrat de cât mai mulţi din jur care au avut tangenţă sau cunosc foarte bine ce s-a întâmplat, decât să prinzi după ureche ceva şi să faci din el, ştiu eu, un articol trăznet, bombă şi asta ar fi de dorit să facă Solstiţiu.
– Deci părerea ar fi că nu suntem suficient de obiectivi;
– Eu aşa susţin! Pentru că s-a văzut foarte multe şi din articolele care priveau şi disputa dintre Inspectoratul de cultură şi Prefectură.
Eu zic că asta nu trebuia să se transforme într-o acţiune de informare prin presă, pentru că au fost efectiv nişte acţiuni ale celor două instituţii, care puteau să şi le rezolve, problemele, dacă doreau, dar aşa domnul Savinescu a găsit calea şi colaborarea prin ziar care a fost o modalitate de a vedea… de-a pune în faţa opiniei publice….şi ….un mod cum nu trebuie lucrat. Cam asta este.
Cornel Morar, prefectul judeţului Satu Mare
Fii primul care comentează