Surpriza lui Băsescu

Asculta acest articol

Nu-i pentru cine se străduiește, este pentru cine se nimerește. Sau doi se bat și al treilea câștigă? UNPR a fuzionat cu PMP. După negocieri intense cu PNL și PSD, partidul înființat de Gabriel Oprea și preluat din mers de Valeriu Steriu a ajuns în brațele lui Traian Băsescu. Știrea a șocat. Nimeni nu a suflat o vorbă. Totul s-a făcut în cel mai mare secret. În vreme ce Liviu Dragnea îl acuza pe președintele Iohannis că se implică în treburile partidelor întâlnindu-se cu Oprea și Steriu, după ce PSD a racolat câțiva parlamentari, iată că PMP este formațiunea care profită.

Partidul, după numărul de parlamentari, ajunge a treia forță politică. În actuala structură parlamentară, noul PMP înclină balanța dinspre alianța PSD-ALDE înspre o alianță de dreapta. Este cu adevărat un eveniment politic important. Dar numai în configurația actuală. Ce impact va avea în alegeri această fuziune este altă problemă.

Considerând că PMP este adevăratul urmaș al fostului PDL, întrucât aici a rămas liderul său spiritual,  iar UNPR provine dintr-o zonă a stângii, se poate aprecia că cele două partide au sau se adresează altui electorat. Prin urmare, nu se vor aduna merele în același coș. Prin fuziune, PMP nu câștigă neapărat mai mulți alegători. Câștigă ceva după care tânjea Traian Băsescu: structuri teritoriale. Asta înseamnă sedii, înseamnă oameni, logistică.  Fără îndoială, PMP iese întărit din această mișcare abilă.

Prins între PSD și PNL, riscând să dispară cu totul sub presiune, UNPR a găsit o soluție dacă nu mai acceptabilă, oricum mai interesantă. Până acum experiențele ne-au arătat că atunci când două partide relativ egale se unesc rezultă a treia forță ceva mai mică decât erau fiecare dintre cele două partide. În politică 2+2 nu fac 4.

Ca atunci când se adună tusea cu junghiul. Cele două partide nu sunt, totuși, egale. Diferența majoră dintre ele constă în faptul că unul are în frunte un lider carismatic, o vulpe bătrână, un politician îmbătrânit în rele, uns cu toate alifiile,  în vreme ce altul nu are la cârmă un lider care se poate transforma în locomotivă. Judecând după rezultatele la alegerile locale, PMP are șanse reale de a trece pragul electoral.

UNPR a obținut un scor ceva mai modest, dar nu cu totul de neglijat.  Cu experiența lui Traian Băsescu, dar și cu voința lui de fier, cu structurile teritoriale ale UNPR, se poate aprecia că PMP se poate considera ca și trecut peste pragul electoral.

De obicei când două partide fuzionează fiecare pierde câte ceva. Fuziunea dintre PNL și PDL a produs câte o disidență de fiecare parte. Nemulțumiții din PNL s-au rupt și au format ALDE. Nemulțumiții din PDL au înființat PMP. Este foarte posibil să apară nemulțumiți și după această fuziune. Mai ales din partea unor uneperiști. Efectele vor fi însă minore. PMP nu este cazul să se îngrijoreze. Eventual vor părăsi partidul persoanele mai simandicoase, cu opinii de dreapta mai ferme. Aceștia nu au forța de a înființa un nou partid.

Au însă un nou loc de refugiu: partidul lui Nicușor Dan. După ce a obținut un rezultat remarcabil la București, Uniunea Salvați Bucureștiul se transformă în Uniunea Salvați România. Această nouă formațiune ar putea atrage personalități recunoscute pentru orientarea lor de dreapta. De fapt este posibil ca USR, într-o bună măsură,  să-și extragă o parte din voturi din același  bazin electoral ca partidul lui Băsescu.

Oricum, după această fuziune cu totul neașteptată scena politică se mai înfierbântă puțin. Surpriza este mare, mai cu seamă pentru că nu s-a știut absolut nimic despre negocierile dintre Băsescu și Steriu.