Asculta acest articolReacţia lui Dacian Cioloş la somaţia preşedintelui se lasă aşteptată. Mai clar ca niciodată, acesta l-a somat pe premier să-şi clarifice orientarea politică. Dacă doreşte să-şi continue proiectele după alegerile din decembrie, el trebuie să se înscrie într-un partid pentru că preşedintele nu va nominaliza un premier independent. Cu alte cuvinte, preşedintele anunţă că vremea guvernelor independente a trecut.
Instalarea unui guvern de tehnocraţi a fost doar o excepţie, o paranteză politică, făcută cu scopul declarat de a scoate PSD de la guvernare. Prins într-un moment de criză, deşi avea majoritate parlamentară, PSD a acceptat trecerea în opoziţie. Nu era definitivată lupta internă pentru putere. Liviu Dragnea era vulnerabil din cauza procesului. Victor Ponta avea deja probleme penale, iar cel ce dorea să pună mâna pe putere, Valeriu Zgonea, nu avea suficientă susţinere politică din partea filialelor.
PSD a avut nevoie de aproape un an până noul lider şi-a consolidat poziţia. Rezultatele de la locale îl califică pe Liviu Dragnea ca şef incontestabil. Autoritatea sa provine din rezultatele obţinute în iunie, dar şi din relaţiile personale pe care le are cu persoane influiente din teritoriu.
PNL se află într-o situaţie asemănătoare. Vasile Blaga a plecat tot atât de brusc din fruntea PNL, aripa PDL, ca Victor Ponta. Deşi încearcă să minimalizeze criza, adevărul este că PNL are nevoie de o intervenţie urgentă. Care nu putea veni decât de la cel mai înalt nivel. Trecând peste principii, preşedintele Iohannis a simţit nevoia să facă un apel public, fără echivoc, către premierul Cioloş.
Preşedintele voia să spună că, de fapt, premierul este singurul care poate scurta criza din PNL. Timpul presează. Alegerile bat la uşă. Toate partidele intrate în precampanie pun tunurile pe PNL. Explicaţia este simplă: ALDE îşi recrutează alegătorii din bazinul electoral liberal. PMP vizează acelaşi electorat. Partidul care se află acum în chinurile naşterii, USR, de asemenea, se adresează aceluiaşi electorat cu opţiuni liberale.
Deşi format din tehnocraţi, guvernul în sine este de sorginte liberală. Înghesuit din toate părţile, aflat sub lupa DNA cu două luni înainte de scrutinul decisiv pentru cariera preşedintelui Iohannis, PNL nu mai are practic masă de manevră. I s-au tăiat toate legăturile directe cu alegătorii.
A pierdut alegerile locale la un scor care nu-l avantajează la alegerile parlamentare. Are un număr mic de primari în comparaţie cu PNL. Are un număr zdrobitor de redus de preşedinţi de consilii judeţene. În plus, deşi este receptat ca fiind la putere, nu se află la guvernare. Şi colac peste pupăză, premierul pe care îl susţine face pe independentul.
Acestea sunt, în mare, condiţiile care l-au obligat pe preşedintele Iohannis să-l someze pe premierul Cioloş să-şi precizeze intenţiile politice.
Intuind importanţa acestei intervenţii publice, un politician experimentat ca Tăriceanu, s-a grăbit să-l amendeze pe preşedinte ameninţându-l cu suspendarea pentru că se amestecă în activitatea partidelor. Riscul la care s-a expus este real. Tocmai acest lucru arată cât de serioasă este problema. Iar premierul continuă să tacă. Poate că aşteptarea este inclusă în strategie.
Totuşi, nu doar PNL are nevoie de clarificări, ci şi alegătorii. Proiectele unui prim ministru, la care face trimitere Klaus Iohannis, nu sunt ale lui. Sunt ale ţării. Iar în prag de alegeri, electoratul vrea să ştie ce-i pregăteşte fiecare partid. Atâta vreme cât guvernul trage într-o parte, PNL în alta, iar preşedintele priveşte de sus, şansele de victorie netă în alegeri a PSD este în creştere.
