Asculta acest articolPuține succese, de nivel local, mult scandal la centru, proteste multe și mărunte, mici victorii sindicale. Puține progrese chiar și față de anii pandemiei. Scepticismul generalizat a oferit un larg câmp de acțiune forțelor naționalist-populiste.
Uniunea Europeană a rezistat relativ bine la pandemie, a făcut față onorabil la criza energetică declanșată după izbucnirea războiului din Ucraina, dar este incapabilă să transforme semi-eșecurile în succese de lungă durată.
Mari dificultăți întâmpină sectorul industrial. Peste tot unde este vorba de producție lucrurile stagnează sau dau înapoi. Majorarea prețurilor la energie și materii prime a lovit din plin sectorul industrial.
În fața multelor și marilor dificultăți producătorii au fost lăsat de către guverne să se descurce singuri. Piețele interne sunt slăbite, ajutoarele de stat lipsesc cu desăvârșire. Mai mult, statul însuși a avut nevoie și are nevoie de bani pentru a-și întreține propriul aparat.
Împrumuturile, mai mari decât oricând, au fost folosite și vor fi folosite pentru plata pensiilor, a salariilor, și într-o foarte mică și nesemnificativă proporție pentru investiții.
Puține succese și în politica externă. Situația rămâne gravă în Ucraina, deși s-au alocat sume enorme pentru a descuraja Rusia. Sancțiunile s-au întors împotriva celor ce le-au luat, NATO și-a atins limitele nereușind să elimine conflictul armat.
Industria de război nu a făcut progrese semnificative nici în Ucraina, nici în Gaza. Este din ce în ce mai clar că Rusiei îi convine războiul. Totodată s-a văzut că nici cooperarea din interiorul UE nu s-a ridicat la înălțimea pretențiilor.
În bună parte și Statele Unite, dar și UE, și-au pierdut credibilitatea în ceea ce privește diplomația pentru eliminarea, apoi pentru rezolvarea conflictelor. Se impune, se tot spune, o nouă abordare, o nouă ordine mondială, însă după metode care țin de trecut, nu ca urmare a unor strategii economice.
2024 este anul celor mai multe și diverse alegeri. Jumătate din populația globului, în peste 70 de țări se vor organiza alegeri. Dar campaniile electorale înseamnă întețirea furtunilor politice.
Spre deosebire de alte alegeri, tabăra partidelor populiste, anti-sistem, naționaliste a crescut exponențial. Riscul regionalizării crește, pericolul unor confruntări locale este mai prezent decât oricând. Partidele clasice și-au atins limitele, nu pot rezolva problemele și nu oferă soluții viabile pentru viitor.
Nimeni nu știe ce ar trebuie făcut pentru a încuraja competitivitatea și cooperarea internațională. Politica și afacerile merg mână în mână, dar numai în zonele gri, ale corupției și incompetenței.
Efectele turbulentului an 2023 se vor resimți și în anul 2024? Desigur. Guvernele, oricât de bine intenționate ar fi, nu pot acționa din cauza înghețărilor bugetare, a inflației, a lipsei forței de muncă în sectoare importante.
Incertitudinea financiară plutește peste tot. O transformare în bine nu este posibilă fără resurse financiare. În același timp este nevoie de o schimbare fundamentală în politică, însă nu în sensul că pleacă un partid și vine altul, ci este nevoie de o revoluție internă, morală și etică, în interiorul acelorași partide care au experiență de guvernare, nu a partidelor începătoare, apărute datorită crizelor, amplificate de criza pandemică și energetică.
Pentru ieșirea din impas politica și industria trebuie să meargă mână în mână, să conlucreze. Pregătirea pentru alegeri ar trebui să includă înainte de toate un pact național pentru competențe, și abia în al doilea rând preocuparea pentru formarea unor alianțe politice împotriva altor alianțe politice.
Nu doar în România, ci în majoritatea țărilor din UE s-a diminuat aproape până la dispariție cultura performanței în toate domeniile.
Săptămâna de lucru de patru zile, munca de acasă, salarii mai mari pentru muncă mai puțină. Să nu dăm întotdeauna vina doar pe guverne, partide și politicieni.
Atitudinea negativă față de muncă tinde să devină una din bolile secolului 21.
Fii primul care comentează