Asculta acest articolÎn publicația Solstițiu nr 8 din 2 martie 1990 apărea un articol intitulat “Cine a tras în dictatori?”. După 34 de ani rememorăm scena execuției Ceaușeștilor așa cum a văzut-o un simplu militar în termen.
Legendele despre procesul și execuția lui Nicolae Ceaușescu și a Elenei Ceaușescu au început să apară imediat după procesul din 25 decembrie 1990 și punerea în executare a pedepsei: condamnarea la moarte prin împușcare.
Cum înregistrarea procesului și execuția au întârziat să apară, lumea făcea tot felul de presupuneri, inclusiv că ar fi fugit din țară, iar execuția a fost trucată.
Prin luna februarie 1990, cineva de încredere ne-a adus la redacția “Solstițiu” un tânăr care spunea că a făcut armata la Târgoviște la unitatea unde au fost duși Elena și Nicolae Ceușescu și a văzut cum au fost executați cei doi. Nu aveam atunci siguranța că spune adevărul, însă dădea foarte multe amănunte. Abia după ce am văzut înregistrarea cu execuția transmisă de o televiziune franceză, am avut încredințarea că soldatul ce abia se eliberase fusese de față la execuție.
Superiorii le-au cerut militarilor din cazarma din Târgoviște să păstreze strict secret cele văzute. De fapt i-au avertizat “să nu prea povestească.”
Publicația “Solstițiu’ preciza: “Pentru că nu dorim să creăm noi confuzii, ne rezervăm dreptul de a prezenta cele relatate de soldat drept o ipoteză. O ipoteză pentru cititorii mai circumspecți, însă nu și pentru noi. Fostul militar în termen a povestit cu lux de amănunte momentul execuției. Înainte am dori să reproducem un articol din publicația Express nr. 4 din 23 februarie a.c, intitulat “Două adevăruri despre revoluție”.
‘’Domnul Silviu Burcan a susținut cu diverse prilejuri că Nicolae Ceaușescu și Elena n-au mai ajuns în fața plutonului de execuție, că în timp ce Gelu Voican se îndrepta spre curte pentru organizarea plutonului, iar operatorul schimba caseta video, toți soldații din preajmă au tras cu o furie nebună, cu o sete teribilă, fără să mai aștepte nici un ordin.’’
În “Adevărul” din 24 ianuarie 1990, maiorul Fănică Voinea Ene spunea: ‘’Pe fiecare i-au dus câte doi ostași pe brațe și i-au așezat cu spatele unul la altul lângă pereții clădirii în care au fost judecați. Dictatorul bombănea ceva, ostașii i-au condus, s-au depărtat și imediat a răsunat o comandă: ‘’În numele poporului ați fost condamnați la moarte! Foc!’’. Au tras toți cei din pluton, cât și din sentinelele din posturile apropiate’’.
Este o mică diferență între aceste versiuni și cea comunicată pe diferite canale cetățenilor țării. Până la urmă cum s-au petrecut lucrurile? Cum au fost ele prezentate de Silviu Burcan sau cum au fost prezentate în ziarul “Adevărul” de miercuri, 24 ianuarie 1990?”
Iată și al ‘’treilea adevăr’’, povestit din culise despre execuție de soldatul sătmărean ce-și făcea stagiul militar în cazarma din Târgoviște.
După terminarea procesului, completul de judecată s-a retras, iar cei doi condamnați la moarte au ieșit din sala în care au fost judecați în regim de urgență. “Cei doi, povestește soldatul sătmărean, se îndreptau spre corpul de gardă. Mergeau singuri nu purtați de soldați în brațe. În spatele lor, cam la 6 sau 8 metri, s-a auzit un zgomot, specific încărcării unei arme. Elena s-a întors și a spus: ‘’Nicule, ăștia, ne împușcă…’’ Un glonte a izbit-o în frunte zburîndu-i creierii. Dictatorul a apucat să strige ‘’Moarte trădătorilor, trăiască România!’’ și altele de genul acesta.
” Cei care au tras, spunea soldatul, au fost doi civili și un parașutist înalt, toți sosiți cu elicopterele înaintea procesului. După ce au căzut jos un soldat s-a apropiat și a ciuruit cele două cadavre. Medicul unității a colectat o bucățică din creierul savantei într-o sticlă, iar un personal civil cu un cuțit a început să taie bucăți din haina dictatorului.
După ce au fost spălați bine pe față, cei doi au fost filmați, apoi cadravrele au fost înfășurate în pânze de cort, urcate într-un elicopter și duse nu știu unde.
Ni s-a cerut să nu spunem nimic, că au tras doar două sau trei persoane, pentru că trei persoane sunt mai ușor de găsit decât câteva sute de soldați.”
Este o relatare simplă. După 34 de ani aceste amănunte contează doar pentru cineva care ar dori să facă un film artistic despre revoluția română din decembrie 1989. Aceste amănunte picante despre modul în care au fost executați soții Ceaușescu, sau cum se spunea în epocă “Dictatorul Ceaușescu și sinistra sa soție” își au importanța lor pentru relatarea faptelor așa cum s-au întâmplat. Trebuie menționat că în completul de judecată s-a aflat și o persoană originară din județul Satu Mare, Virgil Mărgureanu, desemnat în martie 1990 primul director al Serviciului Român de Informații (SRI) ce înlocuia temuta Securitate comunistă care se pare că l-a lăsat pe Ceaușescu din brațe.
Citește și
Fii primul care comentează