Asculta acest articolSe spune că războiul din Orientul Mijlociu adâncește suferința într-o măsură mai crudă decât cel din Ucraina, dar cruzimea și violența devin trăsături comune în toate conflictele, iar femeile devin adesea primele victime.
Vom explora două perspective: una care evidențiază cum violența sexuală a devenit o armă în sine, iar cealaltă care arată cum drama femeilor poate da naștere literaturii.
Organizația Națiunilor Unite a condus investigații asupra amplorii violenței sexuale în atacul din 7 octombrie asupra Israelului. Conform reprezentantului special, violurile și violurile în grup au fost comise cu un număr semnificativ de decese.
Un nou raport ONU susține că există „motive rezonabile să credem” că violența sexuală a avut loc în atacurile teroriste din 7 octombrie, coordonate de Hamas împotriva Israelului. Indicii ale violenței sexuale au fost semnalate în atacurile teroriste, soldate cu peste 1.000 de decese în primele zile după masacru. Martorii oculari au relatat cele mai brutale atacuri, iar medicii legiști israelieni au descoperit mutilări pe sâni și semne clare de viol chiar și după moarte.
Activiști și politicieni israelieni au acuzat comunitatea internațională, în special organizațiile ONU, de indiferență și tăcere asupra acestei probleme. Reprezentantul Special al ONU pentru Violența Sexuală în Conflict, Pramila Patten, a condus o misiune în Israel cu experți criminaliști și medicali pentru a colecta și investiga informații despre incidente și modele de violență sexuală legate de conflict.
Misiunea specială a vizitat mai multe locații afectate, a revizuit peste 5.000 de fotografii și 50 de ore de materiale video, a intervievat martori și s-a întâlnit cu reprezentanți ai autorităților și organizațiilor israeliene. Echipa nu a reușit să discute cu supraviețuitoarele violenței sexuale, atribuind acest lucru “traumei continue” și “lipsei de încredere” în organizațiile naționale și internaționale, inclusiv ONU.
Raportul publicat recent afirmă că violența sexuală „probabil” a avut loc în cel puțin trei locații: pe terenul festivalului de muzică Nova, în Kibbutz Reim adiacent și pe strada 232. Au fost semnalate violuri și violuri în grup, deși multe dintre victime nu au supraviețuit. Există, de asemenea, dovezi ale modelelor de profanare sexuală a cadavrelor și rapoarte credibile despre două cazuri de viol asupra cadavrelor.
Cu toate acestea, misiunea nu a reușit să evalueze cât de sistematică a fost violența sexuală și dacă aceasta făcea parte dintr-un plan deliberat. Rapoartele de violență sexuală în Be’eri și Kfar Aza nu au fost încă confirmate, iar autorii subliniază că amploarea ar putea deveni evidentă abia în ani și s-ar putea să nu fie niciodată pe deplin elucidată. Este imperativă desfășurarea unor “investigații cuprinzătoare” suplimentare, având în vedere dificultățile în colectarea și asigurarea sistematică a probelor criminalistice în contextul conflictual și a lipsei de expertiză a serviciilor de urgență din 7 octombrie 2023.
Citește și:
Sofi Oksanen despre „Războiul lui Putin împotriva femeilor”
În noua sa carte, foarte șocantă, scriitoarea finlandeză descrie și analizează violența sexuală, genocidală din Ucraina. După doi ani de conflict în Ucraina, scriitoarea finlandeză Sofi Oksanen aduce în atenție o perspectivă tulburătoare asupra violenței sexuale genocidale, descrisă și analizată în noul său roman șocant.
Autoarea aduce în prim-plan unul dintre multele cazuri șocante din cadrul “operațiunii speciale” a lui Putin. Soldații ruși, în primele zile ale războiului, au violat-o pe Karina Yershova, o tânără de 23 de ani din Bucha, pentru ca apoi să o execute cu o împușcătură în cap. Cadavrul său mutilat a fost descoperit în apropierea casei sale. Violul în acest context nu reprezintă doar un act abstract, ci o tortură brutală care lasă urme profunde, precum cicatrici vizibile pe corp. Sofi Oksanen subliniază că acesta nu este doar un act de violență și arbitraritate militară; este o strategie imperialistă. Femeile traumatizate care au fost violate tind să nu mai poată avea copii, devenind astfel o armă într-o formă modernă de stalinism, în special împotriva popoarelor baltice.
Sofi Oksanen, având rădăcini în Finlanda și Estonia, aduce dovezi ale acestei strategii în propria sa familie, unde ocuparea Estoniei de către sovietici a dus la torturarea sexuală a unei mătuși străbune. Tăcerea ei ulterioară și izolarea completă reflectă impactul devastator al violenței sexuale ca instrument de suprimare.
Faptul că violul sistematic al femeilor ucrainene are drept scop limitarea capacității acestora de a avea copii devine o componentă demografică înfricoșătoare a războiului. Aceasta se aliniază cu răpirea copiilor și tortura sexuală a bărbaților ucraineni, inclusiv castrarea, într-un efort de a schimba permanent structura populației din această regiune.
În Occident, violența sexuală în calitate de “instrument al imperialismului” și factor semnificativ în genocidul îndreptat împotriva Ucrainei a fost până acum subestimată din punct de vedere istoric. Oksanen subliniază că, dintre toate crimele de război, violul primește cea mai mică atenție, fiind “subestimat” în mod istoric. Ea explică că aceasta se datorează absenței de fotografii cu victimele și imposibilității afișării acestora. Totuși, scriitoarea așteaptă o fotografie care să ilustreze brutalitatea, sugerând că imaginea unui pachet de Viagra la locul crimei ar atrage atenția asupra acestei tragedii. Cu toate acestea, subiectul dureros face ca o astfel de imagine să rămână, probabil, inexistentă.
Violul este prezentat drept o “armă antică” și un “mijloc popular de cucerire” în Rusia. Aceasta nu traumatizează doar familii individuale, ci și comunități întregi pentru generații. Viața sexuală a femeilor violate rămâne adesea perturbată pe termen lung, având consecințe psihologice grave. Oksanen subliniază și lipsa de empatie din partea soțiilor ruse, care susțin și chiar încurajează astfel de acțiuni, considerându-le eroice. Astfel, soldații întorși de pe front “erotizează campania lor militară” când partenerele lor poartă obiecte furate de la femeile ucrainene.
Este îngrijorător să observăm că misoginia face, de asemenea, parte din sistemul politic intern. Sofi Oksanen susține că lupta lui Putin împotriva democrației se concentrează pe femei, deoarece fără participarea lor, democrația nu poate funcționa. Ideologia îndreptată spre “valorile tradiționale” transformă femeia rusă într-o creatură apolitică și o mamă fertilă dorită, iar feminismul devine un obstacol în calea măreției mitologice a Rusiei.
Astfel, violența sexuală utilizată în cadrul războiului împotriva Ucrainei nu reprezintă doar un act brutal, ci și un instrument al imperialismului și o armă împotriva democrației și a drepturilor femeii. Faptul că violatorii nu sunt pedepsiți în Rusia și chiar beneficiază de statutul de eroi evidențiază natura profundă a acestei probleme, care persistă și în afara conflictelor armate.
Citește și:
Fii primul care comentează