UE, încotro?

Asculta acest articol

Dacă fiecare țară în parte își pune întrebări despre cum va evolua în anul 2018 nu este mai puțin adevărat că o anumită îngrijorare există și în ceea ce privește Uniunea Europeană. Încep negocierile dintre Marea Britanie și UE, nu doar pe principii și respectarea unor acorduri internaționale, ci și pe bani. Cineva trebuie să suporte costul BREXIT-ului. Englezii contribuiau la bugetul Uniunii cu aproximativ 12 miliarde de euro. Au preferat să părăsească proiectul european considerând că pierd mai mult decât câștigă.

Nu se simt deloc confortabil în UE nici țările din est. Fostelor țări socialiste le-a dispărut în mare parte entuziasmul inițial. S-a vorbit despre o Europă cu două viteze. Evident una pentru țările dezvoltate, altă viteză pentru ultimii sosiți. Începe să se încetățenească sentimentul colonial. Țările de la periferie au descoperit că nu sunt decât piețe de desfacere pentru produsele mărcilor globale.

Privatizarea utilităților, a băncilor, impusă prin contractul de aderare, au condus la un transfer de capital nemaiîntâlnit în istorie. Unele țări, precum Ungaria și Polonia, s-au revoltat și au demarat o campanie de recâștigare a independenței economice. Alte țări, printre care se numără și România, au primit fără să comenteze orice măsură cerută de Bruxelles.

În ultima perioadă s-au intensificat criticile Bruxell-ului privind independendența Justiției și statul de drept. Polonia riscă să fie sancționată pentru că modul în care parlamentul național a adoptat legile justiției. Bulgaria și România continuă să fie considerate cele mai corupte țări din UE și sunt ținute în frâu prin MCV. Ambasadele străine fac presiuni asupra lor. Și nu privind încălcarea drepturilor omului, ci ale justiției independente. Ambasadele mai fac și puțin trafic de influență în favoarea firmelor din țările lor. Desigur, tot în numele statului de drept.

Datorită acestor diferențe de tratamente începe să crească numărul euroscepticilor. Tot mai mulți cetățeni nu mai cred în bunele intenții ale Bruxelles-ului. UE riscă să fie receptată ca o nouă formă de “imperialism”. Unul al cărei armă nu mai este secretă, numindu-se simplu democrație.  Dornice de prosperitate, țările din est s-au lăsat cucerite de capitalul multinațional în numele democrației.

Valorile rămân, toată lumea vrea să trăiască într-un stat de drept, toți vor o justiție independentă, dar atunci de unde vine insatisfacția? Probabil din diferența de tratament. Muncitorii din fostele țări socialiste care lucrează în țările dezvoltate pentru aceeași muncă nu sunt plătiți la fel cu cetățenii acelei țări. Dar câștigând mai bine decât în țările de origine, nu au de ales.

În numele UE s-au depopulat țările estice. România a pierdut patru milioane de locuitori din rândul populației active. Are cumva UE un program privind reîntoarcerea mâinii de lucru în țara de origine? În numele liberei circulații a forței de muncă, unele țări se îmbogățesc, altele sărăcesc.

Diferențele de tratament tot mai pregnante facilitează apariția unor partide politice radicale, xenofobe. Armonia visată de părinții fondatori ai Uniunii Europene este departe de a se fi instalat peste tot. Vechii occidentali își simt ameninițat stilul de viață, în vreme ce emigranții se simt disprețuiți.

Cu toate acestea UE rămâne un vis frumos.