Generalii şi politica

Asculta acest articol

La fel cum pandemia de Covid a adus nume noi pe scena publică, din domeniul medical, la fel şi războiul din Ucriana a oferit generalilor în rezervă, ocazia de a-şi demonstra expertiza într-un domeniu cu totul aparte.
Un medic necunoscut până la declararea pandemiei, Alexandru Rafila, a ajuns ministrul Sănătăţii. Alţii au candidat pe listele electorale din 2020 şi s-au lansat în politică.
Anul acesta prin prisma alegerilor din 2024 va fi asemeni unei rampe de lansare a rachetelor schimbate între armata rusă şi armata ucraineană.
Unul dintre numele vehiculate pentru funcţia supremă în stat este actualul secretar general adjunct al NATO.
Fost preşedinte al PSD, candidat al partidului la alegerile prezidenţiale din anul 2009, Mircea Geoană a fost la un pas de a câştiga alegerile. Poate că doar o numărare incorectă a voturilor l-a dat câştigător pe Traian Băsescu.
Datorită războiului din vecini este foarte probabil ca o serie de militari în rezervă să se regăsească pe listele electorale ale partidelor. Pe de altă parte la fiecare rând de alegeri ies în faţă generali care şi-au înfiinţat propriile lor partide.
Cu sau fără generali, vom avea anul acesta o precampanie electorală militarizată. S-a vorbit atât de mult de tehnici şi strategii încât şi civilii au înţeles că fără strategii bine gândite nu se pot obţine victorii.
Strategii sofisticate sunt gândite şi pentru ieşirea din criza energetică. De fapt, nu avem doar o criză energetică, o criză a resurselor, ci avem de înfruntat mai multe tipuri de crize. Ca în timpul unui război hibrid.
Până şi datele recensământului populaţiei au devenit obiecte de dispute. Scăderea drastică a populaţiei a determinat o asociaţie civică din Secuime să acuze existenţa unui “genocid tăcut” la care ar fi supuşi etnicii maghiari din Transilvania.
Întreaga lume este cuprinsă de un spirit războinic. Parcă se repetă perioada revizuirilor din anii 1930.
Practic nu există domeniu neatins de criză. Că unii se îmbogăţesc tocmai datorită crizei este o altă problemă. “Îmbogăţiţii de război” din timpul celor două conflagraţii militare din secolul 20 au un corespondent în îmbogăţiii de pandemie.
Indiscutabil ne îndreptăm spre un nou tip de activism politic. Partidele suveraniste apărute în urma restricţiilor, a încălcării unor drepturi şi libertăţi cetăţeneşti din timpul pandemiei, mai primesc un impuls datorită privaţiunilor apărute în urma războiului.
Politicienii actuali se dovedesc neputincioşi în faţa provocărilor. Instituţiile europene nu oferă o soluţie unitară pentru întreg spaţiul UE.
Fiecare ţară lucrează pentru sine, în interes propriu. Excluderea României din spaţiul Schengen este un exemplu de lipsă de solidaritate europeană. Sloganele care au creat imaginea unei societăţi democratice, a statului de drept ca garanţie a respectării drepturilor şi libertăţilor omului încet, încet se golesc de conţinut.
Până când se va da vina pe Rusia pentru toate problemele? Mare parte din vină aparţin nu atât actualilor lideri, cât instituţiilor europene.
Cu atât mai mult va creşte rolul liderilor naţionali. Actualul prim ministru al României provine din rândul armatei. În condiţii de război, acest lucru constituie un avantaj? Încă nu se vede.
Cel mai probabil la prezidenţialele de anul viitor se vor confrunta, ca principali competitori, un general şi un secretar general adjunct NATO. Este posibil ca salvarea României să provină dintr-o zonă militară?
Nicolae Ciucă şi Mircea Geoană, ca adversari politici, pot oferi un exemplu de cavalerism politic mai rar întâlnit într-o campanie prezidenţială.