Avem fabrică de armament!

Asculta acest articol

O rapidă trecere în revistă a ultimelor ştiri nu este de natură să ne dea speranţe că războiul din Ucraina, criza prin care trece omenirea, s-ar apropia de sfârşit.
Ceea ce trece drept un amănunt nesemnificativ se poate transforma, în timp, într-o nouă ramură a crizei. Aşa ca noile tulpini în cazul coronavirusului, a temutului Covid.
Să începem cu ceva foarte concret, semnificativ şi pentru România.
În Bulgaria, cu care mergem în tandem, pentru acceptarea în spaţiul Schengen, un partid pe faţă pro-rus a obţinut la recentele alegeri parlamentare 14,2%.
Acest rezultat obligă partidele tradiţional rivale, cum sunt la noi PSD şi PNL, să intre într-o coaliţie pentru formarea unui guvern stabil.
La noi, AUR nu este pe faţă pro-rus, dar nici nu are o poziţie tranşantă anti-Rusia, anti-Putin. Ambiguitatea poziţiei sale oferă suficiente argumente pentru întărirea, pentru menţinerea parteneriatului dintre liberali şi social-democraţi.
Preşedintele Iohannis a abordat acest lucru chiar la conferinţa de presă susţinută alături de cancelarul Germaniei Olaf Scholz, Germania având o lungă experienţă a marilor coaliţii dreapta-stânga.
Prin urmare, liberalii ar face bine să nu mai facă atâtea mofturi, mai ales că sunt, în sondaje, la o mare distanţă faţă de PSD, şi să închidă odată discuţiile contradictorii despre rotativă, despre alegeri anticipate. Este clar ca bună ziua că PNL nu are altă variantă decât coaliţia cu PSD.
Războiul din Ucraina va dura mai mult decât au sperat şi cei mai optimişti experţi şi comentatori. Tot ce se înâmplă pe mapamond, din Brazilia până în Turcia lui Erdogan care refuză să primească un trimis al preşedintelui Biden, din China până în ţările africane aflate în sfera de influenţă a Rusiei.
Există fisuri, poziţii divergente în chiar interiorul Uniunii Europene. Austria, mai pragmatică, pune accentul pe ceea ce ar putea pierde respectând spiritul şi litera sancţiunilor împotriva Federaţiei Ruse. Face figură aparte şi în cazul României, folosindu-se de dreptul la veto pentru intrarea noastră în spaţiul Schengen.
Finlanda a fost acceptată în NATO. Un proces de aderare foarte rapid. Bugetul NATO va creşte cu aproximativ şase miliarde de dolari, PIB-ul Finlandei fiind de aproximativ 300 de miliarde de dolari. În schimb, Suedia mai aşteaptă pentru că se opune Ungaria, nemulţumită de criticile suedezilor la adresa premierului Viktor Orban. Suedia, având un PIB de peste 600 de miliarde de dolari, investind pentru apărare cel puţin 2%, bugetul apărării comune va creşte cu peste 12 miliarde de dolari.
În acest context general, iată că în pagini ale ziarelor din toată Europa apare şi Satu Mare. Situat la câţiva kilometri de Ucraina, Satu Mare devine punct strategic important pentru război.
Producătorul german de armament Rheinmetall a anunţat în 2 aprilie, că va construi un centru militar de întreţinere şi logistică în Satu Mare, care va începe să funcţioneze chiar de luna aceasta, pentru a deservi armele folosite în războiul din Ucraina. Prima ştire a relatat-o Reuters, fiind apoi preluată de toată mass media.
Ca şi Deveselul, în sud, unde se află scutul anti-rachetă, în nord, Satu Mare devine un punct strategic al NATO. Evident, că Ungaria nu i-a făcut concurenţă, ca în cazul investiţiilor civile, pentru că, aşa cum se vede şi în cazul votului pentru aderarea Suediei la NATO, nu este prea îngrijorată de ascensiunea Rusiei spre vest. O astfel de investiţie, o fabrică de armament de cea mai înaltă tehnologie, schimbă viaţa într-un oraş mic precum Satu Mare. Securitatea unui astfel de loc, împreună cu toată zona, este o prioritate nu doar a Armatei Române, ci a întregii Organizaţii a Tratatului Atlanticului de Nord.
Rusia şi-a dorit să nu aibă nicio ţară NATO la graniţe. Iată că Finlanda nu mai reprezintă un tampon, ca ţară neutră, între NATO şi Federaţia Rusă. În viitorul, poate nu prea îndepărtat, este posibil ca şi Republica Moldova să renunţe la neutralitate şi să se transforme într-o puternică bază NATO în coasta Rusiei.
Ca să nu mai lungim mult vorba un singur lucru vă mai spunem: avem fabrică de armament! Că nu facem decât să reparăm şenile de tancuri sau facem piese noi, este altă problemă, pentru viitor. Important este că am intrat în rândul fabricanţilor de armament, mai mult sau mai puţin letal. Oricum, Satu Mare avea o tradiţie în domeniul militar: cu ceva sute de ani în urmă era pe primul loc la confecţionarea de încălţăminte militare. Asta se întâmpla pe vremea lui Rakoczi, un militant pentru autonomia Transilvaniei.