Asculta acest articol
Moartea nu ţine seama de sărbători. Vine când te aştepţi cel mai puţin. Chiar la cumpăna dintre ani, doi mari scriitori au părăsit această lume. Să sperăm că pentru alta mai bună.
Vestea că Adam Puslojic, marele poet român născut în Serbia, a încetat din viaţă, mi-a dat-o Ioan Cristescu, directorul Muzeului Naţional al Literaturii Române. L-am anunţat, la rândul meu, pe George Vulturescu, mereu la curent cu ce se mai întâmplă în lumea literară. Nu ştia. Nu a apărut nicăieri, a spus poetul sătmărean.
Asta se întâmpla sâmbătă, 31 decembrie, ultima zi din anul 2022. Luni, 2 ianuarie 2023, a venit rândul lui George Vulturescu să-mi transmită o veste la fel de tristă: a încetat din viaţă Dumitru Radu Popescu. Un mare, un foarte mare prozator. Trista veste a primit-o de la Vasile Sălăgean, un important şi discret scriitor sătmărean. Fost redactor şef al revistei Tribuna după plecarea lui D.R. Popescu din Cluj la Bucureşti.
Lucrurile, cel puţin în viaţa literară, se leagă între ele. Dispariţia unui scriitor este resimţită în întreaga breaslă scriitoricească, din ce în ce mai puţin prezentă în viaţa publică românească.
De ambii mari scriitori, de Adam Puslojic, de D.R. Popescu, ca şi de alţi mari scriitori trecuţi în lumea umbrelor care ne veghează în continuare, mă leagă amintiri plăcute.
Nu ştiu când l-am cunoscut pe Adam. :tiu doar că, aşa cum le place să spună scriitorilor de limbă română din teritoriile de dinafară, Basarabia, Bucovina, Banatul Românesc de dincolo de Dunăre, Adam mi se adresa cu “Frate”. La fel ni se adresa tuturor scriitorilor din ţară, marele poet Grigore Vieru. :i el dispărut dintre noi.
Adam Puslojic a fost de nenumărate ori invitat la Zilele Culturale Poesis. Din motive de pandemie, deşi era invitat, nu a putut participa la ultimele ediţii. Îmi ceruse să găsesc cinci poeţi sătmăreni pentru a-i traduce în limba sârbă. Nu am apucat să dăm o finalitate acestui proiect. Pentru că Adam ne-a părăsit. În schimb au rămas suficiente dovezi ale trecerii lui prin aceste părţi ale ţării.
Al doilea mare scriitor dispărut tot la cumpăna dintre ani: Dumitru Radu Popescu. D.R. Popescu, cum îndeobşte era cunoscut.
Ar fi trebuit să-i fiu recunoscător pentru că în anul 1989, ca preşedinte al Uniunii Scriitorilor din România, mi-a conferit premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru cartea mea de debut “Miere de viespi”.
Nu am apucat să-i mulţumesc pentru că în acelaşi an a venit revoluţia anticomunistă din decembrie 1989 şi, ca în toate domeniile, lumea literară s-a despărţit în două tabere ireconciliabile. D.R. Popescu a fost plasat în rândul scriitorilor care au slujit regimul comunist şi drept urmare marginalizat ani la rând. Ca şi alţi mari scriitori, trecuţi la index până în zilele noastre. Eu însumi am fost, până la aflarea veştii morţii lui D.R. Popescu, un adept al totalei secesiuni a scriitorilor în funcţie de orientarea politică. A fost o imensă greşeală. Literatura, arta în general, transcende doctrinele, opiniile, simpatiile politice. Politica, şi nici limba, naţionalitatea, religia, nu ar trebui niciodată să se transforme în graniţe, în ziduri care să despartă literatura, artele, cultura în sensul larg al cuvântului.
Mai pot opera separaţiile pe aceste criterii? Mai pot, dar nu ar trebui să mai opereze. Indiferent de orientare politică, şi chiar de limbă, valoarea estetică a unei opere rămâne egală cu ea însăşi.
Despărţirea de doi mari scriitori ne oferă prilejul să regândim relaţiile dintre membrii comunităţilor de creaţie. Adam Puslojic s-a născut şi a trăit în fosta Iugoslavie, dar a fost unul dintre cei mai importanţi poeţi din generaţia lui Nichita Stănescu.
La rândul lui, D.R. Popescu a fost unul dintre marii scriitori ai aceleiaşi generaţii, care datorită poziţiilor radicale ale unor confraţi a fost, pe nedrept, marginalizat în ultima parte a vieţii.
La gândul că două destine, doi mari scriitori, vor îmbogăţi zestrea de aur a literaturii române, despărţirea de ei ne obligă să le aprofundăm operele.
Adio Adam Puslojic! Adio Dumitru Radu Popescu!
Fii primul care comentează