Câinele cu două cozi

Asculta acest articol

Conferinţa de presă organizată de liderii UDMR Satu Mare, cu ocazia ieşirii UDMR de la guvernare, marchează începutul campaniei electorale, nu la nivel naţional, ci doar în zonele cu populaţie mixtă, cu electorat maghiar şi român. Deci şi la Satu Mare.

În politică orice pierdere este resimţită puternic, de la liderul partidului până la ultimul membru sau simpatizant. Ludovic Orban nu s-a putut consola după ce a pierdut funcţia de prim ministru, făcându-şi un partid propriu, Forţa Dreptei.

Victor Ponta a procedat la fel, înfiinţând partidul Pro România. Nu a procedat altfel nici Călin Popescu Tăriceanu, fondatorul ALDE. Se pot da exemple care merg până la primii ani de după revoluţie.
În politică se câştigă şi se pierde ca la Loto 6 din 49. Ieşirea unui partid de la guvernare nu este o tragedie. Cu atât mai de neînţeles este jalea care l-a cuprins pe Kelemen Hunor. Plânge până şi pe umerii USR-ului că a fost dat afară de la guvernare.

Uită cu totul că a refuzat ministerul Energiei, punând condiţia că vrea numai şi numai ministerul Dezvoltării. Pentru că la acel minister condus de Cseke Attila sunt banii. Au demonstrat acest lucru, prin cifre, liderii UDMR Satu Mare, la o conferinţă de presă care mai degrabă a semănat cu un prohod decât cu o manifestare politică. Doar primarul Kereskenyi a spus că el stă cu fruntea sus.
Câinele cu două cozi era un partid politic din Ungaria. Cred că a dispărut ras de taifunul FIDESZ. Viktor Orban nu permite prezenţa unui partid de opoziţie, aşa cum nu permite nici existenţa unei prese libere.

Cu toate acestea UDMR este un simpatizant, un fidel susţinător al premierului Viktor Orban. În acelaşi timp, premierul Orban este recunoscut ca un susţinător al Rusiei. Recent NATO a împiedicat Ungaria să cumpere armament în valoare de 700 de milioane de euro. De ce? Tocmai pentru poziţia anti-UE şi anti-NATO a Ungariei.
Punând în ecuaţie toate datele se poate aprecia că UDMR a fost scos din guvernul României pentru relaţiile de prietenie, chiar de subordonare faţă de guvernul de la Budapesta.
Până la urmă adevărul va ieşi la suprafaţă.

Imediat de la ieşirea din alianţa cu PSD-PNL, Kelemen Hunor s-a reorientat politic participând la congresul USR. Atacând noul guvern, a fost aplaudat până şi de AUR.

Trecând peste episodul ieşirii UDMR de la guvernare, merită remarcată strădania partidelor de opoziţie de a forma o alianţă, o alternativă la alianţa PSD-PNL.

Ludovic Orban vede posibilă formarea unui pol de dreapta, împreună cu PMP şi USR. Acestor partide, care întrunesc circa 15 procente, este posibil să li se alăture şi UDMR, ceea ce ar duce dreapta spre 20%, după sondajele actuale.

Este în discuţie o posibilă alianţă cu AUR, care, conform sondajelor, ar avea o intenţie de vot de circa 20%. Numai că AUR, continuând aceeaşi politică, este un partid nefrecventabil. Dacă, din calcul politic sau din disperare, s-ar forma o alianţă anti-PSD şi PNL, ar rezulta un câine cu două cozi. Pe de o parte, ar fi AUR, pe de altă parte UDMR. Două săbii care nu încap în aceeaşi teacă.

Istoria ultimilor 30 de ani arată că UDMR nu face alianţe decât cu partide aflate la guvernare. Niciodată partidul lui Kelemen Hunor nu a acţionat ca o veritabilă forţă de opoziţie. Şi-a ştiut folosi grupul parlamentar ca niciun alt partid, completând procentele care au făcut diferenţa dintre putere şi opoziţie. Dacă USR nu ar avea ambiţia de a deveni un partid mare, dacă nu ar fi pornit împotriva PSD, ar putea juca rolul unei balamale, aliindu-se când cu dreapta, când cu stânga, după caz, în genul partidelor ecologiste sau al liberalilor germani.
UDMR s-a remarcat prin modul în care a ştiut negocia, mergând până la şantaj politic. La fel a procedat şi acum pretinzând conducerea ministerului Dezvoltării. Nu bănuia că PSD şi PNL nu vor ceda.
Nu au cedat pentru că este posibil să fi primit un semnal clar de la NATO şi UE să nu primească UDMR-ul la guvernare?

Probabil se va afla în timpul campaniei electorale, care se pare că a şi început.