Asculta acest articolProbabil, o parte dintre dumneavoastră, stimați cititori, vă veți întreba, de ce vrem să vorbim acum, abia la început de primăvară, despre niște peisaje, care vara oferă cele mai plăcute revelații. Răspunsul e simplu: pentru că multe dintre ele, fiind înconjurate de o vegetație bogată, când natura se trezește la viață, nu se mai văd.
Mulți sătmăreni se miră când aud că în județul vecin, în Maramureș există câteva cascade superbe. Nici nu una, ci mai multe! Ba chiar, aici se află una dintre cele mai înalte cascade din România, respectiv din Europa de Est, fiind vorba de Cascada Cailor.
Cascada Cailor este una din cele mai frumoase cascade din țară
Cascadele din Maramureş impresionează atât prin dimensiunile spectaculoase cât şi prin frumuseţea peisajului ce le înconjoară. Deşi sunt adevărate minuni ale naturii, acestea sunt foarte puţin cunoscute, promovarea lor în traseele turistice fiind practic inexistentă. Cele mai multe sunt aproape necunoscute, chiar și de către localnici, cu toate că ele sunt relativ ușor accesibile.
Cascada Cailor, una dintre cele mai frumoase cascade din ţară, este situată pe versantul nordic al muntelui Rodna, în apropierea staţiunii Borşa Complex, la circa 20 de minute de mers pe jos de la capătul superior al stației telescaunului. Se află la o altitudine de 1300 de metri şi cu o cădere de apă de circa 90 de metri. Apa cade în trei trepte, formând la fiecare câte un mic bazin în stâncă. Numele are la origine o legendă locală. Aceasta spune că în trecut, locuitorii îşi duceau hergheliile de cai la păscut pe muntele Piatra Rea, locul de unde izvorăşte pârâul ce formează cascada. Dar, un urs înfometat ataca în mod constant animalele, iar acestea, căutând o cale de scăpare, s-au aruncat în prăpastie.
Cascada Şipot are un debit mare și căderea de apă de zece metri
Cascada Şipot, aflată pe raza localității Săpânţa, este o altă cascadă impresionantă din munții Maramureșului. Debitul foarte mare şi căderea de apă de zece metri împreună cu lacul ce s-a format la baza sa prin căderea apei, oferă o privelişte idilică. Este accesibilă chiar și cu mașina, aflându-se lângă drumul forestier.
Cascada Covătari este accesibilă doar după parcurgerea unui traseu pe jos
La o distanță relativ mică de ea, tot în apropiere de localitatea Săpânţa se află și cascada Covătari, care se caracterizează prin debitul bogat şi constant şi o înălţime de aproximativ 15 metri. Aceasta nu mai este accesibilă cu mașina, cei care doresc să o vadă au de mers câțiva kilometri pe jos, dar au de parcurs un traseu ușor.
Cascada Strungi impresionează prin peisaje mirifice
Cascada Strungi este situată la o altitudine de 1025 de metri, pe Valea Bârlan. Având o înălţime de 20 de metri, impresionează atât prin mirificele peisaje din sezonul cald, cât şi prin perdeaua de gheaţă formată în locul curgerii de apă pe timp de iarnă.
La cascada Strungi se poate ajunge dinspre Sighetu Marmației, pe marcaj la cabana Agriș și de acolo la cascadă, însă acest traseu nu se recomandă celor care acum pornesc în prima lor drumeție montană.
Rezervația Cheile Tătarului, unul dintre cele mai importante obiective din Maramureș
Cheile Tătarului este unul dintre cele mai importante obiective turistice din Maramureș. Este o rezervație naturală situată la 30 km de Baia Mare ce se întinde pe o lungime de câteva sute de metri, fiind singurele chei în andezit din țară.
Accesul se face din stațiunea turistică Izvoare, urmând drumul forestier spre nord, spre Poiana lui Dumitru.
O cale de acces puțin mai ușor practicabilă este pe același drum forestier, dar pornind din centrul comunei Mara, spre vest. Rezervația Cheile Tătarului este străbătută de râul Runcu, pe cursul căruia a fost începută construirea barajului unui lac de acumlare, care ar fi acoperit zona cheilor cu apă, dar de câțiva ani lucrările progresează destul de încet, astfel formațiunile din chei mai pot fi văzute.
Două superbe cascade la Cavnic
Orașul Cavnic, cu toate că pe vremea când mineritul era activitatea ecomomică de bază aici avea semnificativ mai mulți locuitori, a devenit cunoscut abia după ce turismul și sporturile de iarnă au luat elan aici. La ora actuală este o stațiune turistică în plină dezvoltare, însă doar iarna, căci pe timp de vară e insuficient exploatată.
Iarna, turiștii care ar dori să viziteze orașul și împrejurimile, cu greu găsesc un loc de cazare, dar vara, orașul devine din nou liniștit, cu toate că lanțul Munților Gutâi au foarte multe de oferit celor care caută să se relaxeze privind frumusețile naturii.
Creasta Cocoșului, o arie protejată de interes național
Creasta Cocoșului, relicvă a unui vechi crater vulcanic de mari dimensiuni, întinsă spre vârful Gutâi este o arie protejată de interes național, o rezervație naturală de tip mixt, pe teritoriul administrativ al comunei Desești, foarte ușor accesibil turiștilor care pornesc în drumeție dinspre Cavinc. Aria naturală se află în partea central-nordică a județului Maramureș și cea nord-vestică a Munților Gutâi pe teritoriul sud-estic al satului Mara, la circa 30 km nord, față de orașele Baia Mare. Această rezervație este situată la o altitudine medie de 1200 m, punctul cel mai înalt al Crestei are 1450 m, fiind considerat vârful propriu zis. Este caracterizată printr-o grupare de stânci ascuțite cu o formă crenelată întinzându-se pe o lungime de 200 de m pe direcția NV – SE. Denumirea este dată de localnici datorită aseamănării crestei privite dintr-un anumit unghi cu o creastă de cocoș. La baza Crestei se află o zonă cu aspect de podiș, denumită Poiana Boului, respectiv două ochiuri de mare< Tăul Chendroaiei numit şi Tăul de sub Gutâi reprezintă “lacurile nivale” (unii îl consideră “lac periglaciar”), situate la o altitudine de 1043 m. Aici găsim două ochiuri de apă de doar 5 pe 10 respectiv 5 pe 15 m, reminiscenţe ale unui fost lac care era mult mai mare, dar prin colmatare, înmlăştinire, s-a transformat într-un tinov bombat, care are circa 2,7 hectare. În preajma zonei lacustre cu apă liberă, există deci un tinov, o mlaştină oligotrofă, grosimea turbei ajungând la 8 metri.
Cascada Piciorul Calului, o creație superbă a naturii
Casca Văii de pe Izvor, sau Cascada Piciorul Calului, cum o numesc localnicii, făcând referire hazlie la Cascada Cailor, este o creație splendidă a naturii, care la prima vedere pare a fi artificială, dar apa izvorâtă dintr-o veche galerie de mină și-a croit aici cale de ieșire.
Se află pe raza orașului, la câteva minute de mers de la pârtiile de schi, foarte ușor accesibilă de la ruinele fostei topitorii de aur Logolda, un loc încărcat de istorie, care spune foarte mult despre evoluția acestui orășel din inima munților. Înaintând pe poteca ce șerpuia prin păduri, zgomotul apei spintecă liniștea în care brazii foșnesc ușor, în orice anotimp ai vizita zona.
La un moment dat, brazii lasă loc unei mici depresiuni de unde putem vedea cascada în toată splendoarea ei…Apa țâșnește cu putere printr-o fostă galerie a minei ce funcționase aici pe vremuri. Se izbește de peretele stâncos de andezit, iar jos formează un mic lac cu tente turcoaz.
Când mina era încă funcțională, apa era direcționată pe niște construcții de lemn aflate în fața cascadei. Prin anii ’80, la un moment dat debitul apei a crescut în așa măsură, încât a măturat conductele de lemn… Ce a rămas este o cascadă splendidă, de 40 de metri înălțime, bine ascunsă în pădure.
Cascada în formă de evantai, asemeni unui voal
Cascadele Pietrele Șoimului se află în partea inferioară a orașului, fiind și aceasta, relativ ușor accesibilă.
Pornim din centrul Cavnicului, pe strada Vasile Lucaciu lăsând în dreapta Colegiul Economic “Pintea Viteazul”. Treptat, blocurile fac loc caselor și gospodăriilor minierești. Spre vest – sud – vest apar turnurile separate de vâlcele ori canioane ale Pietrelor Şoimului iar la nord – vest, vârful Mogoşa (1246 m).
Se traversează valea Berbinciorii la ultimul pod de beton. În urmă rămâne dealul Berbincioara cu molizi, urcând pe o uliţă abruptă se ajunge într-o străduță, deasupra orașului și conturându-se minunata panoramă a lanțului Gutâi. La est se văd construcţiile fostei flotaţii din Cavnic, apoi abruptul vârfului Tisei. O cabană apare în zona unei captări de apă potabilă, pe lângă aceasta urcă, spre vârful Mogoşa, vechiul Drum al Cătanelor. Se iese într-o pajişte traversată de afluenţii Pârâului lui Mihai. Un drum de căruţă ușurează deplasarea. Se traversează afluenţii care îi are pârâul lui Mihai și de aici e aproape conul aluvionar al primului vâlcel al Pietrelor Şoimului. Din acest punct, direcţia de deplasare va fi constant spre sud până în Secătura, pe sub Pietrele Şoimului. În dreapta, format din doi megaliţi, apare un bord (grotă mică) – refugiu pastoral. La stânga, sub lizieră, sunt cele dintâi sălașe dar și un pârâu ce taie ca un canion abrupt, în formă de Z, cu cascadă în trepte, Pietrele Șoimului. Cascada în formă de evantai este asemenea unui voal.
Zona montană a județului vecin mai ascunde numeroase splendori
Se continuă pe curbă de nivel spre S, iar spre lizieră apare poteca spre Secătura, în dreapta ei o cruce de fier. Urmează traversarea zonei accidentată cu megaliţi şi bolovani piroclastici. Aici curge pârâul celui de-al doilea canion, cu sinuoase cascade. Se urcă pe lângă pârâu și se intră în canion. Traseul este accidentat, având de evitat mici marmite și stâncării. La un moment, albia grohotoasă face imposibilă accederea spre următorul prag în care se prăvăleşte apa cascadei de 10-12 m înălţime şi o lăţime de circa 1 m, formând în bază o marmită.
Zona montană a județului vecin mai ascunde numeroase splendori.
Dar pe măsură ce le vom desoperi, vi le vom prezenta și pe acestea, precum și pe cele binecunoscute, dar de care, poate nici nu ne aducem aminte atunci când stăm pe gânduri, ce am putea vizita prin apropiere în puținul timp ce-l avem la dispoziție.
Fii primul care comentează