Asculta acest articolNumai 10.000 de doze anti-Covid vor sosi în România între Crăciun și Anul Nou. Mult mai puțin decât numărul porcilor care se vor tăia de Crăciun. Numai în județul Satu Mare se estimează că de Crăciun vor fi tăiați peste 32.000 de porci.
Pentru prima oară în cine știe câți zeci de ani, poate și sute, în preajma Sfintei Sărbători a Nașterii Domnului se vorbește mai mult despre coronavirus decât despre tradiții, despre sărbători, despre pregătirile de Crăciun.
Asta înseamnă că parcurgem o perioadă cu adevărat specială.
În timpul primului război mondial a rămas în istorie amintirea soldaților inamici care în noaptea de Ajun și-au trimis daruri unii altora. Armele au tăcut în fața credinței.
Ce se întâmplă acum? În jurul cui se adună oamenii? În jurul vaccinului anti-Covid. Poate țările în care deja încep vaccinările vor trimite spre țările care încă nu au acces la vaccin câteva mii de doze care lor le prisosesc.
Slabe speranțe. Pandemia a distrus și solidaritatea dintre oameni. La rândul lor, partidele nu au înțeles că lumea traversează o perioadă sumbră din existența ei și ar trebui să se comporte în consecință, cu mai multă responsabilitate.
Să zicem că până la urmă se va ajunge la o înțelegere și România va avea un guvern. Există însă și alt gen de solidaritate care nu depinde de culoarea guvernelor. Vorbeam despre porcul de Crăciun. Își poate cumpăra un salariat intrat în șomaj tehnic un porc de Crăciun? Dar un angajat cu salariul minim pe economie își poate permite un purceluș?
Să socotim însă câți porci de Crăciun și-ar putea cumpăra un cetățean “special” care are o pensie specială de 20.000, de 30.000 de lei sau chiar mai mare. O turmă întreagă.
Despre acest gen de solidaritate vorbim. Scriitorul Charles Dickens este cel care a scris printre primii despre solidaritatea dintre cei săraci și cei bogați care se manifestă de Crăciun și a impus imaginea Crăciunului așa cum este și azi.
Se zice că după pandemie se va “reseta” lumea. Nu cumva ar trebui să se “reseteze” chiar în timpul pandemiei? Schimbarea de care se tot vorbește ar trebui să înceapă de sus în jos. La fel cum s-au format statele puternice, de sus în jos, de la un lider puternic spre popor.
Urmărind fără patimă modul cum se poartă negocierile între partide, modul în care se comportă liderii partidelor nu s-ar putea spune că lucrează sub presiunea crizei sanitare pe cale de a se transforma în criză economică.
Dacă în aparițiile publice politicienii nu ar purta măști nu s-ar observa că perioada prin care trecem este una cu totul specială, că omenirea trăiește sub teroarea fricii de moarte.
Până și opoziția a lăsat-o mai moale cu avertismentele adresate guvernului. Cei care au pierdut, ca de exemplu Victor Ponta și Călin Popescu Tăriceanu au dispărut cu totul de pe ecrane. Toată lumea stă cu ochii la echipele de negociatori. Se face sau nu se face o coaliție de guvernare de dreapta? Se mai flexibilizează pozițiile? De ce USR nu-l mai vrea pe Ludovic Orban premier? Cu ce i-a supărat președintele PNL? Simt în el un adversar periculos pentru evoluția USR? Sunt multe necunoscute și de o parte și de alta. Până la urmă cum va fi folosit noul partid AUR care are zece procente în parlament?
Cine va folosi voturile novicilor ajunși în parlament direct din stradă, fără cea mai mică experiență politică?
Dar cetățeanul de rând își vede de treabă. Își taie porcul de Crăciun dacă îl are, se întreabă cum va ajunge vaccinul și la el, la familia lui, în comunitatea lui.
Cu sau fără guverne, lumea merge mai departe. Depinde spre ce se îndreaptă, cum și cine îi netezește drumul cel bun. Deocamdată partidele par să nu mai țină seama de alegători. Electoratul și-a spus punctul de vedere, voturile s-au numărat, de aici înainte este treaba partidelor ce fac.
Așa par să se întâmple lucrurile. Nici primarii, președinții de consilii județene nou aleși sau reconfirmați în funcții nu mai simt nevoia să se mai uite și la popor, la cei ce i-au votat.
De aici, din cauza acestei atitudini, din cauza aroganței pe care o afișează liderii politici provine lehamitea față de clasa politică.
Peste 60% dintre alegători nu votează. Partidele care vor foma coaliția de guvernare, fie că va fi de dreapta sau de stânga, au fost votate de circa 20-23% din cetățenii cu drept de vot. Aceasta este realitatea și trebuie luată în considerare.
Ce ne spune statistica? Într-un județ ca Satu Mare numărul porcilor care se taie de Crăciun, în jur de 32.000, este mai mare decât numărul de voturi cu care a intrat în parlament oricare din deputații și senatorii de Satu Mare. Sigur, este doar o metaforă bazată pe cifre concrete, dar până la urmă statistica trece, politicienii rămân. Sau invers.
