Asculta acest articolRareori s-a întâmplat ca două partide importante să aibă în același timp liderii cu mai puțină autoritate. Cu precădere PSD a avut președinți autoritari. În timpul lui Năstase nimeni nu mișca în front. Mircea Geoană se bucura de respectul tuturor. Victor Ponta și Liviu Dragnea își impuneau voința fără comentarii. Pe Viorica Dăncilă nu o mai putem la socoteală.
La PNL a fost mai multă democrație internă, însă liderul, fie că a fost vorba de vorba Valeriu Stoica, de Călin Popescu Tăriceanu, de Crin Antonescu, până la Ludovic Orban, avea ultimul cuvânt.
După “echipa câștigătoare” ierarhia în PNL nu a mai fost respectată. Cu toate gradele sale, nici generalul Ciucă nu poate coborî milităria din pod.
Odată cu preluarea președinției PSD de către Marcel Ciolacu s-a democratizat, în sensul rău, și la social-democrați decizia. Atât la PSD cât și la PNL oamenii din eșalonul doi și trei și-au câștigat dreptul de a spune NU.
Frâiele slăbite își arată roadele cu ocazia acestor alegeri. La deja repetatele negocieri, întâlniri ale coaliției, a devenit o practică amânarea luării unor decizii.
Astfel din aproape în aproape s-a ajuns la fenomenalul candidat comun Cîrstoiu care este atât de independent încât nu-l sprijină nici PSD, nici PNL, dar nici el nu se supune canoanelor și regulilor necesare într-o campanie electorală.
Dacă Republica Transnistreană ar ataca direct România ignorând Republica Moldova, cei doi, Ciucă și Ciolacu, nu s-ar putea decide care dintre ei să sune alarma.
Trecând peste alte considerente, se poate trage concluzia că PSD și PNL în condițiile în care sunt aliate nu sunt pregătite pentru alegeri de primari într-un singur tur.
Nu doar la București cele două partide s-au împotmolit la desemnarea candidaților comuni, ci în suficiente județe pentru a se trage concluzia că alianța nu funcționează decât formal.
După cum arată lucrurile înainte cu 50 de zile înainte de vot este previzibil că întreaga campanie electorală va fie dominată de o păruială între PSD și PNL.
Se demonstrează și în zona politicului că lupul și oaia nu poate fi închiși în aceeași cușcă. Vom vedea cine va juca până la urmă rolul lupului. Dar s-a mai văzut și oaie mâncată de lup, dar în teatru.
Conflictele din campania electorală ar putea ajunge la un nivel care să facă imposibilă o alianță la prezidențialele din septembrie, apoi la parlamentarele din decembrie.
Norocul PSD și PNL este slaba consistență a opoziției. Dreapta Unită nu se prezintă ca o alternativă la PSD și PNL, ci doar ca o galerie care face zgomot.
AUR pare în disoluție internă. George Simion este subțirel ca lider al unei formațiuni care promitea să urce pe podium alături de PSD, în fața PNL. La fel ca liberalii și social-democrații, și AUR este în căutare de mercenari.
Luat de la serviciul lui de director de spital, de profesor și de medic, Cătălin Cîrstoiu are meritul de a fi scos în evidență carențele alianței de formă PNL-PSD. Cele două partide nu sunt unite ” în cuget și-n simțiri”. Ele nu demonstrează că “Unde-s doi puterea crește”.
Așa cum spuneam, norocul lor este că au parte de o opoziție neînchegată, prea slabă să-i bată la alegerile locale, așa cum s-a întâmplat în Turcia, de exemplu.
După depunerea tuturor candidaturilor, trezite la realitate, partidele este previzibil că vor intra cu toate forțele în lupta electorală. De rezultatele generale depinde viitoare ierarhizare a formațiunilor politice care au de gând să joace un rol esențial la alegerile prezidențiale din septembrie.
Cătălin Cârstoiu are meritul de a le fi arătat conducerilor PSD și PNL punctele slabe: lipsa personalităților și carența organizatorică.
Fii primul care comentează