Asculta acest articolCu toate frământările sociale, cu tot zbuciumul politic, în ciuda revendicărilor diferitelor sindicate şi organizaţii civice, România nu oferă un tablou al reformei în adevăratul sens al cuvântului.
Multe vorbe, puţine fapte. Imaginea generală a României este de ţară guvernată haotic, în care peste 80% dintre cetăţeni în mod constant cred că merge într-o direcţie greşită, provine din neîncredere în partide, în liderii politici, dar şi în mass media.
Neîncrederea în presă, în mass media are o explicaţie. Fiecare partid, foarte mulţi politicieni şi-au făcut propriile lor trusturi de presă, presa online, dar şi ziare şi televiziuni sunt în proprietatea unor politicieni, sunt finanţate de politicieni, de instituţii de stat puse în slujba unor partide, a unor oameni politici. Politicianul actual s-a specializat în arta şantajului.
Nu există practic politician mai răsărit să nu aibă propriul lui site, unul sau mai multe, să nu aibă grupul propriu de postaci care îneacă orice încercare a presei independente de a prezenta realitatea aşa cum este. Ceea ce este mai grav este că nu există un partid în întregul lui care să merite titlul de partid reformist. Există în interiorul aceluiaşi partid voci izolate care vorbesc despre reforme. Cum este cazul lui Ilie Bolojan, preşedintele Consiliului Judeţean Bihor. Ici, colo mai apre câte un primar care îşi conduce şi administrează localitatea onorabil, dar cu mulţi bani primiţi de la guvern. Multe fonduri europene sunt alocate pe proiecte care nu sunt de natură să aducă bunăstare într-o localitate, într-un judeţ, ci doar un soi de preudo-civilizaţie.
De exemplu pistele de biciclete. Ca şi când nu se mai poate pedala decât pe covoare de asfalt, vopsite în verde, inscripţionate etc. Cuvântul “reformă” se aude din ce în ce mai rar. Şi-a pierdut şi sensul pentru că responsabilii de reformă sunt chiar cei care ar trebui reformaţi.
Corect ar fi să se spună auto-reformă. Reforma a devenit contra-reformă. Cum era să vorbească fostul prim ministru de eliminarea pensiilor speciale când el însuşi este beneficiar al unei pensii speciale de 18 000 de lei lunar? Cum să se desfiinţeze pensiile parlamentare când desfiinţarea lor trebuie votată de parlamentarii beneficiari de pensii care nu sunt acordate după principiul contributivităţii? Cum să accepte eliminarea pensiilor speciale judecătorii Curţii Constituţionale când ei înşişi sunt beneficiari de pensii speciale. Corupţia a luat forme mult mai rafinate. Consiliile de adminsitraţie ale firmelor de stat sunt formule pentru acordarea unor privilegii unor oameni de partid. Sunt peste 12 000 de firme de stat care plătesc milioane de euro membrilor consiliilor de administraţie.
Exemplele pot continua la infinit. România şi-a construit un stat care se autocanibalizează pe sine.
Fii primul care comentează