Asculta acest articolPatriotismul economic a lui Marcel Ciolacu începe cu majorarea taxelor şi impozitelor pentru bietele firme româneşti. Din mărirea salariului minim pe economie la 3300 de lei şi a salariilor din construcţii la 4500 de lei guvernul va încasa peste 7 miliarde de lei. Acestă sumă imensă se va regăsi în privilegiile aparatului de stat.
Tot în sacul fără fund al guvernului de stânga se vor vărsa bani din majorarea TVA-ului. Este cât se poate de clar că guvernul Ciolacu vrea să-şi astâmpere foamea de bani pe spinarea firmelor private.
Că patriotismul economic nu este decât un slogan este demonstrat zi de zi de liderii asociaţiilor patronale. Aflăm de pildă că penitenciarele din România cumpără 150 de tone de carne din import, nu de la producătorii români. Toate instituţiile de stat se alimentează cu produse de import. Peste 70% din produsele alimentare sunt importate. Sunt exemplele cele mai la îndemână.
După un început ce părea promiţător PSD se dovedeşte acelaşi partid nereformat şi refractar faţă de reformele structurale de care are nevoie România. Liderul partidului a prins foarte repede gustul pentru putere. Fiecare acţiune pare a fi un pas spre un cult al personalităţii propriu social-democraţilor.
Mergând în direcţia deja imprimată de noul lider, PSD are toate şansele să redevină partidul care va scoate oamenii în stradă. Strategia PNL este străvezie. Atâta vreme cât primul ministru nu se atinge de oamenii săi, PNL îl lasă pe Marcel Ciolacu să-şi facă mendrele, să greşească.
Fiecare greşeală înseamnă un punct electoral mai puţin. S-ar putea ca PSD să simtă erodarea la guvernare mai puternic decât a simţit-o PNL.
După cum se mişcă AUR mai degrabă se îndepărtează de social-democraţi decât de liberali. Dacă în această perioadă s-ar pune bazele unei alianţe de dreapta se va repeta scenariul de la alegerile din 2004.
Stânga este pe podium atâta vreme cât dreapta nu este unită. Partidele de dreapta au un spaţiu de extindere mai generos, ce poate trece binişor de 50%, în timp ce stânga este încremenită la 30-35%.
Acul balanţei devine AUR. Până la urmă, trecând peste acuzaţiile de extremism, care nu se v[d în mod evident ca la PRM-ul lui Vadim, George Simion va trebui să-şi stabilească ideologia şi doctrina partidului în mod explicit.
Un partid care tinde spre 20% nu-şi poate permite luxul de a se complace în postura de partid anti-sistem, de partid suveranist şi alte formule depreciative.
O alianţă PNL-AUR-USR-PMP plus partide mai mici, printre care se poate regăsi şi UDMR, ar zdrobi în alegeri PSD-ul lui Marcel Ciolacu. Se va ajunge la o astfel de construcţie? Doar în cazul alegerilor prezidenţiale, turul doi.
Situaţia politică din această perioadă începe să aibă un corespondent istoric în primii ani din perioada anilor 1990-1996, dar şi cu anumite năravuri din perioada 2000-2004.
Execuţia numărului doi din PSD, Gabriela Firea, poate avea repercusiuni asupra unităţii de nezdruncinat de care PSD face atâta caz.
Alianţa cu PNL devine punctul forte al social-democraţilor. Liberalii oferă o anumită siguranţă că România nu va aluneca într-un populism de tipul celui imprimat de Ion Iliescu în anii 1990- 1996.
Există riscul ca teza patriotismului economic lansat de Marcel Ciolacu să nu fie decât o faţetă a sloganului de tristă amintire
“Nu ne vindem ţara!” ? Da, există acest risc. Dacă se va dovedi că teza patriotimului economic nu este decât un slogan, PSD va rămâne acelaşi partid încremenit într-un proiect depăşit de realitate, care va scoate oamenii în stradă ca pe vremea lui Liviu Dragnea.
Fii primul care comentează