Asculta acest articol…. pentru psihopedagogie specială Iulia Măndășescu într-o emisiune la Radio România. „Deși teoretic suntem consultați cu privire la ceva aspect din zona Educației, mi se pare că totul se face așa, doar să fie făcut”, este de părere cadrul didactic.
Invitată în emisiune vineri, 23 februarie, Iulia Măndășescu, care predă elevilor cu dizabilități la Școala Gimnazială Specială pentru Surzi nr. 1 din București de peste 13 ani, a vorbit despre provocările lucrului cu elevi cu deficiențe de auz, dar și despre nevoile pe care aceștia le au și pe care sistemul de educație încă nu este pregătit să le satisfacă. „Noi funcționăm ca o școală obișnuită”, a explicat profesoara, care a spus că sunt puține adaptările curriculei pentru acești elevi. „Avem aceleași discipline. La un moment dat – era în planul-cadru – predam muzică unor copii surzi. Da. Cam acolo suntem”, a adăugat aceasta.
Cei mai mulți copii pe care îi are în grijă la școala specială fie provin din medii defavorizate de la periferia Capitalei, fie provin din cămine, abandonați de părinți, potrivit acesteia.
„Copiii de la noi din școală sunt niște copii speciali. Eu predau în învățământul primar. Am avut 12 copii în clasa a IV-a, sunt copii care provin din foarte multe medii. Din păcate, marele handicap cu care noi ne confruntăm în școală nu este neapărat deficiența de auz, ci faptul că mulți dintre ei provin din medii foarte sărace din afara Bucureștiului. Școala noastră este o școală cu internat. Ei își petrec foarte mult timp acolo.
Practic, noi trecem de această graniță profesor-elev și încercăm să fim tot ceea ce are copilul nevoie în momentul în care el are nevoie. Copiii vin la noi în școală de la vârste foarte mici. Avem și grupă de grădiniță și de la 4-5 ani vin și se adaptează în această lume pe care nu o cunosc”, povestește profesoara, premiată în proeictul Merito în anul 2018.
„Mi se pare că educația copiilor cu dizabilități nu este o prioritate în acest moment”. Întrebată de moderatorul emisiunii despre „o barieră de comunicare între profesori și oamenii din Ministerul Educației”, profesoara a spus: „Da, există. Și parcă pe măsură ce trece timpul se adâncește tot mai mult. Deși teoretic suntem consultații cu privire la ceva aspecte din zona educației, mi se pare că totul se face așa, doar să fie făcut”. „Îmi amintesc de dezbaterile care au fost cu privire la legea educației. Părea că nu avem limbaj comun. Fiecare vorbea din perspectiva lui, a omului de la catedră sau a omului care conduce o școală, iar ceilalți – din perspectiva oamenilor care nu erau familiarizați cu toate problemele din sistemul de învățământ și, atunci, neavând un limbaj comun clar, există și o barieră de comunicare. Mă întreb dacă avem totuși scopuri comune și țeluri comune pentru educație”, a spus profesoara.
CITEȘTE ȘI:
Lista celor 6 programe anti-plagiat aprobate de Ministerul Educației
Fii primul care comentează