Asculta acest articolSă vedem dacă protestatarii le vor accepta. Adevărul este că prea puțină lume înțelege cum se derulează acum munca în agricultură. Desigur se începe cu campania agricolă de primăvară. Se ară, se seamănă, se pune îngrășământ dacă fermierul își permite.
Vara vine secerișul. Recolta bună îi dă satisfacție producătorului, însă începe marea problemă: unde își vinde producția micul fermier? Piața de desfacere este la voia întâmplării. De când cu războiul din Ucraina piața româneasc este invadată de grâul ucrainean, mai ieftin, dar de mai proastă calitate.
Fabricile de pâine, brutarii, se uită la preț, cumpără grâul mai ieftin, dar nu ieftinesc și pâinea.
O parte din fermieri au accesat fonduri nerambursabile. De obicei fondurile astea așa-zice nerambursabile, presupun o seamă de costuri. Ca toate proiectele europene, birocrația le face neatractive.
Vara nu se coace doar grâul. Se coc și roșiile. În urmă cu câțiva ani guvernul a dat ajutoare pentru producția de roșii. Numai că a fost aceeași veche problemă: desfacerea. Tone de roșii au putrezit.
Sfecla, varza, alte legume și chiar fructe au aceeași soartă. Se importă produse mai ieftine din alte țări cu un sistem agricol mai bine organizat.
De ce sunt mai ieftine produsele agricole în alte țări? Pentru că agricultura este organizată. Sunt silozuri în care se depozitează, sunt făcute contracte din timp, producțiile sunt mai mari pentru că li se aplică îngrășăminte.
Este adevărat că gustul nu este prea bun că se coc forțat, că nu sunt deloc ecologice. Laptele, carnea, ouăle au aceeași soartă. Lâna oilor stă grămadă până prinde mucegai.
Probleme pe care le știe la modul general cam toată lumea. Toate guvernele au recunoscut și recunosc că agricultura românească este într-un stadiu de organizare incipient. Producția producătorului român nu poate concura cu ouăle din Polonia, cu usturoiul din Turcia, cu vinul din Africa de Sud, cu porcul din Spania, cu lactatele de aiurea.
Un domeniu atât de vast, cu atâta potențial, nu poate fi reorganizat decât de sus în jos. Exportăm grâu și importăm aluat congelat. România are mari probleme cu procesarea producției.
Dar cu mâna de lucru cum stăm? Nu prea bine. Pentru că românii culeg căpșuni în Spania, struguri în Italia și Franța, sparanghel în Germania.
În medie sectorul agricol reprezintă circa 4% din PIB-ul României. În Germania procentul este de doar 1%. Important este însă ca producția agricolă să fie obținută cu utilaje performante.
S-a văzut la această defilare că fermierii români au în general utilaje moderne. Ne imaginăm că nu sunt ieftine. Dar din moment ce încă vedem atâta teren necultivat înseamnă că agricultura românească nu este la nivelul de dotare din țările în care lucrează românii plecați din țară.
Cum sunt privite aceste proteste? Ca în vremurile de tristă amintire de după căderea regimului comunist. Se încearcă, la fel ca după 1990, să se compromită mișcarea socială a acestot oameni. ” Sunt plătiți”, se spune.
Ca să vezi, că există cineva atât de puternic,. atât de bine organizat, atât de bogat, încât aruncă milioane de euro ca să scoată puhoi de utilaje în stradă pe o vreme urâtă, friguroasă, să nu dai nici câinele afară din casă.
Până la urmă primul ministru Ciolacu și-a dat seama că este o prostie să susții așa ceva și priveste cu serioazitate acest protest al clasei mijlocii. Este un prim protest al privaților, care nu cer salarii mai mari, ci scăderea impozitelor și taxelor. Vor urma recomandările UE privind clima. Un alt element care va crește costurile. Să nu uităm birocrația. Acești oameni, ca toate firmele, trec la e-factura.
Dacă au cumva calculatoare, laptopuri din ălea care au un măr mușcat pe spate vor avea o problemă. Semnătura digitală cu Token pentru E-factura nu se poate accesa de pe calculatoare model Macintosh. Poate că fermierii nu au astfel de calculatoare, dar este posibil să aibă firmele de contabilitate care prestează servicii.
Este doar un exemplu minor, dar și de aici se vede modul haotic în care se implementează în România proiectele revoluționare.
Fii primul care comentează