Asculta acest articolÎn curând lista categoriilor socio-profesionale care nu cer nimic va fi goală. Toată lumea vrea ceva. Unii vor mărirea salariilor, alţii cer să nu se taie pensiile speciale, sporurile, avantajele mai mari sau mai mici, dar obţinute tot de la guvern.
Starea generală de nemulţumire îşi are originea în modul defectuos în care s-a guvernat de 33 de ani încoace. Şi se guvernează şi acum.
Este uşor să arăţi cu degetul spre trecut. Asta fac în general gazetarii şi partidele care nu au fost la guvernare.
Spre trecut, spre cei 30 de ani de guvernare, arată şi Marcel Ciolacu.
Numai că din totalul anilor care au trecut de la Revoluţia din decembrie 1989 încoace, partidul pe care îl conduce a fost o bună perioadă la guvernare.
Acelaşi lucru este valabil şi pentru PNL. Şi vorbim aici despre un PNL care a încorporat PDL-ul, partid care a dominat viaţa politică din România mulţi ani.
Se poate vorbi despre o vină generală. Oamenii politici ai României recente, ca grup, nu obţin notă de trecere. La evaluarea generală, chiar dacă ar fi făcută de personalul nedidactic din şcoli, nu ar lua notă de trecere.
Indiferent cum se vor termina aceste mişcări sindicale, la nivel naţional va începe o evaluare a politicienilor, a întregii clase politice. După aceste greve din diferite sectoare omul politic va fi privit cu alţi ochi.
Viitorilor candidaţi, începând de la primar la consilieri şi parlamentari li se va pretinde mai mult decât până acum. Dar o reformă a clasei politice nu se poate face decât de sus în jos, de la nivelul conducerii centrale a partidelor la nivelul conducerilor locale. Ideal ar fi să intre în partide oameni de calitate.
Din păcate, partidele sunt deja confiscate de grupuri de interese. În concluzie, nu se poate face nimic.
Câteva generaţii, chiar şi generaţiile actuale de elevi, vor trăi conduşi fiind de aceşti politicieni pe care îi vedem că nu sunt în stare să rezolve crizele sociale apărute datorită modului defectuos în care gestionează banul public.
Conform teoriei materialist-dialectică, marxist-leninistă, în acest moment istoric sunt întrunite toate condiţiile pentru o revoluţie. În mod constant, 70-80% din cetăţeni răspund că ţara merge într-o direcţie greşită. Culmea este că şi politicienii sunt de acord că ţara merge într-o direcţie greşită. Preşedintele, membrii guvernului, liderii partidelor, reprezentanţii autorităţilor locale, şefii de instituţii, toţi, la unison, sunt de acord că lucrurile nu merg bine în ţară.
Se întâmplă chiar în aceste zile lucruri care descalifică o serie de membri ai guvernului, începând cu ministrul de Finanţe, cu ministrul Muncii, al Educaţiei, bineînţeles în frunte cu primul ministru.
Să se fi ajuns la apariţia unor clase sociale antagoniste, la o diviziune a muncii pe categorii sociale imposibil de reconciliat? Pe de o parte avem bugetarii de lux, pe de altă parte avem bugetarii săraci. Avem pensionari de lux şi pensionari muritori de foame. În sfârşit, avem bugetari şi lucrători la privat. Toate aceste categorii trebuie puse în armonie. Cu tot respectul, pot face acest lucru Nicolae Ciucă şi Marcel Ciolacu, sub înaltul patronaj al preşedintelui Iohannis? Nu pot.
Practic principalele partide, în numele unei iluzorii stabilităţi politice, şi-au dat mâna. În faţa unor cereri simple în esenţă, guvernul se bâlbâie. Nu are argumente nici pentru a demonstra că nu pot onora revendicările lucrătorilor din Educaţie. Au găsit, totuşi, o soluţie imorală: să declare greva profesorilor ilegală. Avem un guvern care nici măcar nu este în stare să arate că vrea să rezolve problemele ivite.
Din păcate, aici s-a ajuns.
Fii primul care comentează