Asculta acest articol… că trebuia să mă ocup cu ceva, ca să nu mă mai gândesc la nimic şi să mă obosesc cât mai mult, în tot cursul zilei, ca să pot dormi noaptea. Altminteri, copil cum eram, stam toată noaptea cu ochii în tavan şi mă gândeam la fel de fel de drăcovenii: de ce mor lucrătorii şi cum e când mori, cum stau ei în pământ şi cum vin la ei şerpii şi viermii, cum am să mor şi eu, cum am să stau în mormânt, sau în cer şi dincolo de el alt cer şi pe urmă altul, până unde?
Trebuia să mă ocup cu ceva, simţeam nevoia să inventez maşini şi să instalez, pe pălimarul (pridvorul) caselor de pe şoseaua Basarab No. 56 ( “Casa cu nebuni” din Maidanul cu dragote) o fabrică în miniatură, ca să dau posibilitate fanteziei să lucreze într-un fel oarecare. Frica de a rămâne sau de a mă simţi singur a fost învinsă, în cele din urmă, prin lecturi.
(Dintr-un interviu apărut în publicația Facla,
noiembrie, 1935).
Fii primul care comentează