Asculta acest articolDeja de cinci zile o armată înarmată cu utilajele agricole atacă diverse puncte stragice, forțează intrarea în orașe, blochează vămile, încearcă să intre în Capitală.
Ce vor, de fapt, fermierii? În Germania, de exemplu, unde protestele au început înainte de protestele din România, se face o analiză la sânge a ajutoarelor de stat. Părerea generală, indusă de guverne, este că se dau prea multe subvenții de stat pentru agricultură.
O decizie în stadiu de proiect făcută parcă pentru a-i calma pe protestatari se referă la un ajutor de stat de peste 160 milioane de euro, ajutor care va fi acordat la un număr de maxim 3 500 de fermieri.
Această sumă colosală nu se acordă pur și simplu. Banii primiți pot fi utilizați doar pentru acoperirea dobânzilor la creditele luate, partea de ROBOR la trei luni. Deci este și nu este un ajutor. Băncile măresc dobânzile, iar statul dă ajutoare ca să fie plătite de cei care au credite.
Și în sectorul agricol birocrația este la fel de stufoasă și greoaie ca în administrație. Problema este că în ultima perioadă clasa de mijloc plătește taxe și impozite tot mai mari. Statul nu oferă niciun avantaj fără ca avantajul să nu fie întors în favoarea statului. Cum se spune, guvernul dă cu o mână și ia cu două.
Spre deosebire de alte manifestări, protestul zgomotos al fermierilor s-ar putea să aibă efect. Se observă însă lipsa de colaborare dintre asociațiile patronale.
Povara energiei, prețul carburanților afectează toate sectoarele productive. Companiile românești, produsele industriale și alimentare, sunt greu competitive. Toate încercările de susținere a produselor autohtone s-au soldat cu tot atâtea eșecuri.
Procesatorii de materiale concurează la nivel internațional cu companii în care prețul energiei este mult mai mic. Din cauza prețurilor la energie multe firme se vor închide.
Protestele fermierilor vor avea un efect redus dacă nu se raliază și alte sectoare. Un anumit efect au protestele din Sănătate, din ministerul de Finanțe, cu totul alt ecou au protestele zgomotoase ale fermierelor.
Până la urmă prețurile, taxele, impozitele, sunt rezultatele unor decizii politice. Miniștri de resort, în acest caz ministrul Agriculturii la înțelegere cu ministrul de Finanțe, și pot oferi primulului ministru soluții favorabile sau defavorabile fermierilor.
Duminică protestele au continuat. Reprezentanții protestatarilor au cereri ferme. Au avut loc negocieri cu guvernul, cu ministrul Transportului, cu ministrul Agriculturii, a Finanțelor. Toate fără rezultate.
Reprezentanții guvernului pun totul pe seama Comisiei Europene. Nu putem face nimic, zice guvernul. Trebuie să respectăm regulile înscrise în PNRR.
Ca la orice protest oamenii huiduie, dar curios este că nu se cere demisia guvernului. Dacă până acum nu s-au făcut auzite revendicări politice, până la urmă se va ajunge la problema majoră: reducerea cheltuielilor statului.
S-ar putea ca una din principalele teme electorale să fie vechea poveste a reducerilor aparatului de stat. Într-un an electoral orice prostest capătă un caracter politic. Oamenii nu cer să li se dea, ci să nu li se ia. Într-adevăr statul pune pe populație biruri din ce în ce mai mari.
Din laboratoarele guvernului se lansează zvonul că în spatele protestelor se află forțe politice. Partidele de opoziție în mod natural susțin revendicările populare. Important este însă ca opinia publică generală să fie de partea protestatarilor.
Dacă purtătorii de cuvânt ai protestatarilor vor reuși să susțină cu argumente logice revendicările, va lua naștere un puternic curent anti-guvern chiar la începutul anului electoral. Va rezista guvernul unui protest de lungă durată? Vom vedea.
Fii primul care comentează