Asculta acest articolCultura pentru că, din punctul de vedere al politicienilor, nu produce nimic, iar Agricultura pentru că s-a negociat prost la intrarea României în Uniunea Europeană.
Astfel alocațiile de stat pentru fermierii români sunt de câteva ori mai mici decât ale fermierilor din alte țări. S-a tot vorbit despre aceste probleme majore, dar mare lucru nu s-a făcut. Așa se face că produsele fermierilor români nu prea fac față concurenței cu produse similare din alte țări.
Chiar și în aceste condiții se produce mult, dar piața românească este ocupată de produse din export. Fiecare partid promite că dacă va veni la guvernare va susține producătorul român, iar când ajunge la putere uită de pomisiuni.
În ultima vreme situația din toate țările UE s-a agravat. Fermierii germani protestează. Guvernul federal a tăiat subvențiile la motorina pentru agricultori. Protestele, spun fermierii, sunt justificate. Sun presiunea asociațiilor din agricultură este posibil ca guvernul de la Berlin să cedeze.
Care este situația în România? Guvernul de la București profită de faptul că sunt prea multe asociații, numără salariații și spune că nu sunt reprezentative.
În România asociațiile patronale și profesionale sunt multe, sunt divizate. La rândul lor, sindicatele sunt puternice numai în regiile și instituțiile de stat.
Vocea patronatelor abia se aude. Asociațiile profesionale sunt multe și mărunte. Uniunea scriitorilor nu colaborează cu uniunea artiștilor plastici, cu uniunea compozitorilor, a muzicologilor, a ziariștilor profesioniști și așa mai departe.
Nici nu mai trebuie să-i divizeze cineva pe fermieri, pe patroni, pe artiști și scriitori, că sunt gata divizați.
Lumea spune că partidele sunt divizate, dar când este vorba să taie niște drepturi, să măreaască taxe și impozite, iată că partidele sunt unite.
Dușmănindu-se de moarte, adversari naturali, ca pisica și câinele, social-democrații au dat mâna cu liberalii și măresc la greu impozite și taxe pentru a alimenta bugetul aparatului de stat.
Economia reală, fie că este vorba despre industrie, fie că este vorba despre agricultură, nu poate ține pasul cu schimbările politice în favoarea statului. Clasa politică s-a trasnformat într-o castă care nu fi poate urnită din loc.
Că a guvernat dreapta, coaliția PNL-USR-UDMR, că drepta a dat mâna cu stânga și PSD și PNL guvernează împreună, situația generală nu se schimbă.
Dar să trecem de la problemele fermierilor, de la problemele industriei naționale, a ecomiei în general la problemele de ordin cultural.
Peste câteva zile, la 15 ianuarie, se sărbătorește Ziua Culturii Naționale. Este o sărbătoare simbolică, un fel de Ziua Morților în care se depun flori la statuile unor oameni de cultură, în special la statuile lui Eminescu, se recită niște versuri, se fac câteva expoziții convenționale și cam atât.
Ce s-ar putea face mai mult? Este suficient să ne uităm pe programnele electorale ale unor partide pentru a ne convinge că partidele știu cum ar trebui sprijinită cultura. La fel și sportul. Numai că după alegeri toate punctele din programele electorale sunt date uitării.
Greu de crezut, dar și cultura se poate răzbuna. În ce fel? Ingnorând total existența celor pe care în general îi includem în ceea ce numim “clasă politică”. O dată cu pierderea funcției nimeni nu-și mai amintește de ei. Peste numele lor se așterne uitarea.
Dar să abordăm un ton mai optimist. Să sperăm că problemele fermierilor se vor rezolva, iar Ziua Culturii Naționale ne va reaminti că fără cultură nicio etnie, nicio națiune nu poate dăinui. Doar politicienii cred că se poate supraviețui politic atât fără cultură cât și fără agricultură.
Fii primul care comentează