Pictorul Aurel Popp, fotografii din Primul Război Mondial

Asculta acest articol

Acum exact o sută de ani un tânăr artist era înrolat în armata austro-ungară şi trimis pe frontul din Italia şi din Rusia. Destinul său, ca şi a altor scriitori, pictori, sculptori, putea fi frânt. A avut noroc. Tânărul pictor a supravieţuit Primului Război Mondial şi şi-a continuat cariera. A devenit cel mai important artist plastic din ţinuturile Sătmarului şi din ţară. Nu doar el a supravieţuit războiului. Au supravieţuit şi cele peste trei sute de fotografii, cuprinse în câteva albume, cu imagini din Primul Război Mondial. 

Aurel Popp  ne dezvăluie, după o sută de ani, o nouă faţetă a personalităţii sale. Abia după ce vezi aceste imagini poţi înţelege în toată splendoarea tablourile sale având ca temă războiul. L-a trăit. A văzut cu ochii săi grozăviile celei mai crunte încleştări dintre oameni. A fotografiat distrugerile provocate de furia oamenilor. Dar războiul nu înseamnă doar confruntare şi moarte. Sunt imortalizate şi clipe de destindere. Fotografiile au o valoare în sine. 

Dar faptul că fac parte din patromoniul lăsat de un mare artist le conferă o voloare aparte. Faptul că au fost descoperite în anul în care se împlinesc o sută de ani de la declanşarea Primului Război Mondial le readuc în actualitate. Surpriza este cu atât mai mare.

În articolul de mai jos, după ce vom trece în revistă principalele momente ale Marelui Război ne vom opri doar asupra evenimentelor la care a luat parte şi Aurel Popp. Începem aşadar cu o scurtă cronologie:

1914

28 iunie – atentatul de la Sarajevo căruia îi cad victime arhiducele Franz Ferdinand, moştenitorul tronului Austro-Ungariei, şi soţia sa;

23 iulie – Austro-Ungaria adresează un ultimatum Serbiei;

28 iulie – Austro-Ungaria declară război Serbiei;

30 iulie – Rusia decretează mobilizarea generală (urmată de Austro-Ungaria, la 31 iulie);

1 august – Germania declară război Rusiei;

3 august – Germania declară război Franţei şi invadează Belgia;

4 august – Marea Britanie declară război Germaniei;

6-13 septembrie – bătălia de pe Marna: înfrântă, armata germană abandonează o parte din teritoriul ocupat în Franţa;

23-30 august şi 8-10 septembrie – victorii germane împotriva armatei ruse la Tannenberg şi la Lacurile Mazuriene;

3 noiembrie – Imperiul Otoman intră în război de partea Puterilor Centrale.

1915

februarie-decembrie – eşecul operaţiunilor anglo-franceze în Dardanele şi în peninsula Gallipoli;

24 mai – Italia declară război Austro-Ungariei;

octombrie – un corp expediţionar franco-britanic debarcă la Salonic.

1916

februarie-decembrie – bătălia de la Verdun;

iulie-noiembrie – ofensiva anglo-franceză de pe Somme;

27 august, 14 august pe stil vechi – România declară război Austro-Ungariei; armata română trece frontiera în Transilvania;

6 decembrie – armata germană intră în Bucureşti.

1917

ianuarie – Germania decide războiul submarin nelimitat;

12 martie (27 februarie pe stil vechi) – “revoluţia din februarie” în Rusia; abdicarea ţarului Nicolae II (15 martie);

6 aprilie – Statele Unite ale Americii declară război Germaniei;

iulie-august – armata română rezistă pe frontul din Moldova (bătăliile de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz);

7 noiembrie – insurecţia bolşevică la Petrograd (în jargon comunist: Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie”);

1918

3 martie – Pacea de la Brest-Litovsk între Puterile Centrale şi Rusia consfinţeşte destrămarea fostului imperiu rus;

9 aprilie (27 martie pe stil vechi) – unirea Basarabiei cu România;

7 mai – Tratatul de Pace de la Bucureşti , între România, Germania, Austro-Ungaria, Bulgaria şi Imperiul Otoman;

21 martie-iunie – ofensiva germană în Franţa;

18 iulie – declanşarea contraofensivei aliate;

29 sepembrie – Bulgaria încheie armistiţiu;

30 octombrie – guvernul otoman semnează armistiţiul;

3 noiembrie – semnarea armistiţiului cu Austro-Ungaria, care încetase de fapt să mai existe, în urma independenţei proclamate, în ultimele zile ale lunii octombrie, de cehi, croaţi, sloveni şi unguri;

28 noiembrie – unirea Bucovinei cu România;

1 decembrie – Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia proclamă unirea Transilvaniei cu România.

Tratatele de pace

28 iunie 1919 – Tratatul de la Versailles cu Germania;

10 septembrie 1919 – Tratatul de la Saint- Germain cu Austria;

27 noiembrie 1919 – Tratatul de la Neuilly cu Bulgaria;

10 august 1920 – Tratatul de la Trianon cu Ungaria;

12 noiembrie 1920 – Tratatul de la Sevres cu Imperiul Otoman;

24 iulie 1923 – Tratatul de la Lausanne cu Turcia.

Aurel Popp a ajuns pe frontul italian în noiembrie 1915

Intrarea Italiei în război în anul 1915 a deschis un nou front militar, dar nu a reuşit să determine înfrângerea Puterilor Centrale aşa cum s-ar fi aşteptat Marea Britanie şi Franţa. În cele 11 bătălii care sa-u purtat între anii 1915-1917 italienii nu au reuşit să treacă de liniile austro-ungare. Bătălia cu numărul 12 de pe râul Isonzo, cunoscută cu numele de bătălia de la Caporetto s-a încheiat cu victoria armatei austriece. Armata austro-ungarilor a fost forţată să se retragă trepat în timpul verii din anul 1918. Trupele austriece au fost în cele din urmă învinse în bătălia de la Vittorie Veneto (24 octombrie – 3 noiembrie 1918).

Aurel Popp a ajuns pe frontul italian în noiembrie 1915. “Băteau vânturi reci printre stâncile munţilor Carstici (Karst). ­­­ Zăpada era până la genunchi şi într-un frig năprasnic se făceau aplicaţiile de noapte, iar eu, veşnicul revoltat, la încolonarea de dimineaţă, nu o dată îmi trâmbiţam în gura mare, nemulţumirile, în faţa camarazilor mei de 17 ani.

Ningea deja în decembrie, când după câteva săptămâni de exerciţii de front, compania noastră de infanterie a fost repartizată regimentului 3 de honvezi din Debreţin.

În ianuarie 1916 am ajuns şi noi pe linia frontului unde în decurs de două săptămâni, în compania mea, abia rămăseseră câţiva dintre cei de 17 ani.

Aceasta fusese o gustare groaznică din ororile războiului…

În timpul ploilor de primăvară, adăposturile de pe linia frontului, aflate în scobiturile făcute în stâncă, se umpleau de apa de ploaie, iar sanitarii bosniaci de pe linia frontului aduceau vestea, că cei din adăposturi îngheţau în zilele senine cu soare!… Aceşti oameni plini de argilă asemenea Golemului din poveste, înmuiaţi în argila galbenă, arătau ca şi când demult sufletul lor ar fi zburat din ei… Niciodată nu pot să uit aceste mormane groaznice de noroi…”

Frontul  de Est

În timp ce germanii încercau zadarnic să învingă Franţa înainte ca Rusia să-şi mobilizeze trupele, imediat după izbucnirea războiului armata rusă a încercat să profite de situaţie şi a înaintat pe teritoriul Germaniei. Au fost însă înfrânţi în bătăliile de la Tannenberg şi de la Lacurile Mazuriene (5-15 septembrie 1914). Ruşii au continuat să rămână pe poziţii în Prusia până în anul 1915.

După ofensiva austro-ungară din primăvara şi vara nului 1915, înaintarea ruşilor a luat sfârşit. Polonia a rămas ocupată în cea mai mare parte de germani şi austrieci. |arul Nicolae II a preluat personal comanda trupelor ruseşti. Astfel că ruşii au înregistrat câteva victorii în vara anului 1916. Dar pierderile au fost însă mult mai mari ceea ce a dus la scăderea moralului soldaţilor.

Aurel Popp descrie atmosfera de infern pe care a trăit-o pe frontul rusesc. “În 1916, toamna târziu, Divizia a 20-a de honvezi – din care făcea parte şi regimentul din Debreţin împreună cu regimentul de honvezi din Alba Iulia şi Oradea, ajunsese pe frontul rusesc unde numai peste câteva săptămâni am depus jurământul de fidelitate faţă de ultimul împărat al fatalei case de Habsburg. Nu voi uita niciodată acest jurământ. Ne bătea o lapoviţă, de parcă şi codrul ne-ar fi plâns de milă. Am jurat, am jurat fidelitate şi noi nici nu ştiam de ce ne-au cărat aici. Ni s-a spus că de aceea, pentru ca Divizia să se odihnească după pierderile şi suferinţele de la St. Michel…

Toată lumea vroia să se odihnească şi să se liniştească, ofiţeri şi soldaţi deopotrivă… Până şi venirea noastră aici a fost groaznică, de plâns!

Am venit aici trecând mlaştinile Stripei, pe un drum de scânduri, care se legăna sub noi ca un balansoar… De-a lungul drumului, de o parte şi de alta, se vedeau picioare încremenite de cai înecaţi în noroi, ca nişte pari strâmbi, pe care ici-colo se odihneau croncănind, ciori mari şi grase… Apoi apăreau din apa murdară care părea a fi de o poftă nestăvilită, oişti şi roţi rupte de căruţe, asemenea martorilor unei mici tragedii, care ne pândeşte şi ne aştepta şi pe noi… Sus, pe cerul de un cenuşiu închis şi des, printre norii învolburaţi, se auzea croncănitul unui stol mare de ciori care zburau greu deasupra trupei noastre, trupă care înainta de parcă era împinsă din spate de o putere din lumea de apoi, ne împingea într-un tempo încet, către mormântul din faţa noastră, acoperit de o ceaţă groasă…

Într-o astfel de atmosferă de infern, am ajuns la locul nostru de odihnă, unde a trebuit să depunem jurământul de fidelitate, că vom muri cu bucurie pentru împărat!…

Am fost repartizaţi în armata prinţului moştenitor german Eitel, în care era disciplină, dar mâncare puţină, atât pentru soldaţi cât şi pentru ofiţeri. Dar cimitirele continuau şi aici ca şi pe frontul italian. Aveam şi soldaţi de cinzeci de ani, alături de care mărşăluia măcar un fiu de-al său, pe când ceilalţi trei, sau chiar mai mulţi aşteptau măcar o veste despre ei, care puteau fi răpiţi în orice moment de moarte…

În loc de odihnă, suferinţele deveneau tot mai insuportabile. Terenul mlăştinos înmulţea tot mai mult îmbolnăvirile, faţă de care cei înfometaţi nu aveau nicio rezistenţă. Tot mai des şi mai des plecau trenurile cu răniţi şi bolnavi spre Lemberg.”

Efortul de război al Rusiei a fost afectat de Revoluţia Rusă din anul 1917 de care armatele germană şi austro-ungară au profitat în timpul ofensivei din vară când au ocupat Bucovina şi cea mai mare parte din Galiţia. Trupele ruseşti erau în pragul înfrângerii. După o nouă ofensivă germană, noii conducători bolşevici în frunte cu Lenin şi Troţki au acceptat Tratatul de Pace de la Brest-Litovsk semnat în 3 martie 1918. Pacea semnată între Puterile Centrale şi Rusia a consfinţit destrămarea fostului Imperiu Ţarist. Probabil că în lipsa condiţiilor speciale create de acest război, Lenin şi tovarăşii săi nu ar mai fi ajuns niciodată la Putere.

Cum a fost percepută de către soldaţi “Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie” aflăm din memoriile pictorului sătmărean: “Spre sfârşitul lui octombrie, soldaţii ruşi ce sufereau în primele linii ale frontului, au fost năpădiţi de un fel de febră pacifistă… Nimeni nu ştie cum a început, dar la un moment dat, ai noştri cu mai multe căruţe transportau tot felul de alimente pe front. Oamenii din cele două tabere duşmane parcă niciodată nu s-ar fi împuşcat, ieşeau veseli, unul după altul din tranşee, râzând, jubilând, fugeau unul către altul, vorbea fiecare pe limba lui, se îmbrăţişau şi se sărutau.

Toată linia frontului arăta de parcă o mare mulţime se pregătea pentru o mare adunare, veniţi de departe şi aşa cum obişnuiau rudele sau bunii amici, se îmbrăţişau, se îmbiau cu plosca şi cu alimente, pe care ai noştri le-au adus> mâncau, gustau, ca nişte vechi cunoştinţe. Apoi nu peste mult au început să danseze, bătându-se prieteneşte pe umeri, înţelegându-se de parcă ar fi fost vechi prieteni şi nu duşmani…

Şi toţi am crezut că a sosit Pacea..!

Apoi dintr-o dată s-au auzit tunurile!

Şi toţi cei ce se îmbrăţişau plângând, acum împuşcau din nou… Visul a încetat, de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic, ne omorau din nou!”

Din Rusia la Eger

“Crăciunul anului 1917 m-a prins la Eger, în cadrul batalionului. Doi ani am trăit pe două fronturi groaznice, unde mii şi mii de oameni au fost nimiciţi în luptele cele mai odioase… Am adus acasă în suflet amintirea atacurilor cu gaze, atacurilor cu aruncătoare de flăcări, focurilor de armă, o muzică wagneriană, oroarea şi groaza răutăţii oamenilor, sentimente ce au crescut în mod uriaş în sufletul meu şi aşa mereu nemulţumit…

Dar acasă în acest Hinterland cu o pace silită, nu mi-au dispărut viziunile groaznice. Nu, pentru că aici, lângă tovarăşii mei numulţumiţi din Budapesta, vechii mei tovarăşi, cu care împreună în anii studenţiei participam la manifestările anuale de întâi mai – mă stimluau din nou cu tot mai multă râvnă, până când în octombrie 1918, aceste nemulţumiri s-au transformat într-o victorioasă revoluţie ce a izbucnit pe străzile Budapestei…”

***

Cele peste 300 de fotografii adunate şi realizate de Aurel Popp în perioada 1914-1918 constituie materialul unui documentar despre evenimentul fondator al lumii în care trăim, Primul Război Mondial. Filmul va fi difuzat la Informaţia TV.

Bibliografie:

Fotografii: Arhivele Naţionale Satu Mare

Lucian Boia, Primul Război Mondial, Humanitas, Bucureşti 2014

Iudit Erdos, La capătul unei vieţi, Editura Muzeului Sătmărean, Satu Mare 1999

Dicţionar Oxford de istorie universală contemporană, vol. II, Bic All, Bucureşti 2007

Citește și:

O expoziţie dedicată ororilor din Primul Război Mondial, vernisată la Muzeul Naţional de Artă al României

La Satu Mare se deschide cea mai modernă expoziţie de pictură din Transilvania

Un proiect ce are în vedere valorificarea culturii evreiești va fi inițiat de Muzeul Județean