Asculta acest articolAcesta ar trebuie să cuprindă reforme care nu costă nimic.
O reformă într-o companie începe de la reducerea cheltuielilor. De curând a apărut o listă cu sume uriașe folosite în clădirea parlamentului de multe milioane. Sume de ordinul milioanelor pentru soluții de curățenie, pentru hârtie igienică, pentru hârtie de imprimante, pentru o sumedenie de produse care nici nu știi la ce folosesc.
Decât să anunțe câte funcții de conducere se vor desființa, dar nu s-au desființat, guvernul putea face o situație a cheltuielilor exagerate la produse care nu pot fi controlate. Asta ar însemna una din reformele care nu costă nimic.
Dar să lăsăm reformele din economie, din instituțiile cu personal supradimensionat și să ne aplecăm asupra reformelor din partidele politice.
Lipsa candidaților formați în interiorul formațiunilor politice este mai evidentă în anul 2024 de cât era în urmă cu un sfert de secol.
Personalitățile existe în guvernele CDR de după 1996, precum și în guvernul Năstase din anii 2000-2004 sunt incomparabile cu iluștri necunoscuți din ultimele guverne.
Unde au dispărut politicienii de altădată? Partidele politice s-au deprofesionalizat. Promoție după promoție de incapabili au pătruns în instituțiile statului pe ușile deschise de partide. Printre tinei chiar umblă o vorbă “Hai să ne angajăm la stat că nu trebuie să faci nimic și salariul este bun.”
Calitatea slabă a membrilor de partid explică în bună parte calitatea slabă a campaniei electorale. Valuri de semidocți, ba chiar de “analfabeți funcționali” au invadat partidele politice. La înscrierea într-un partid nu există niciun filtru. O pedichiuristă poate ajunge pe o listă electorală pentru ca apoi să fie regăsită într-o funcție importantă într-o instituție publică.
O reformă care nu costă nimic ar trebui făcută de fiecare partid în parte. Cu cât un partid este mai mare cu atât există mai multe figuri pitorești în rândul lui. Multe dintre ele pot fi regăsite pe listele electorale pentru consilieri locali.
Dar cum se spune, peștele de la cap se împute. În fiecare partid circulă vorba că în mijlocul unei campanii electorale nu se fac schimbări. Ceea ce se și vede.
Partidele politice sunt confiscate de câte un grup cât se poate de redus care face legea. Oricât de democratice ar fi alegerile până la urmă conducerea transformă nucleul partidului într-un clan care se conduce după reguli de tip mafiot. O spun politicieni care au făcut parte din clan, dar au fost înlăturați.
Ce-i de făcut? Poate fi făcută curățenie generală cu ocazia alegerilor? Alegătorii pot vota numai ceea ce li se oferă de către conducerile partidelor.
De pildă de ce într-un partid democratic președintele organizației trebuie să devină automat candidat la primărie, la consiliul județean? Mergând în sus pe firul ierarhic se ajunge la cea mai înaltă funcție în stat, președintele țării, respectiv primul ministru.
Reformele trebuie să fie impuse de sus în jos. Nicio reformă nu va purta numele președintelui Iohannis. Mai ambițios, Marcel Ciolacu ar putea lansa o reformă care să poarte numele lui? Dar numele lui Nicolae Ciucă?
După cât de firav este începutul campaniei electorale poate este mai bine să nici nu se vorbească despre reforme, despre schimbări, despre restructurări.
Intrat în campanie electorală alături de Gabriela Firea, premierul Ciolacu face o propunere care iese din cadrul normal al dezbaterilor: zice că ar trebui făcută o lege specială a Capitalei.
Se pare că actuala campanie electorală este făcută să se vorbească numai despre candidați, ca persoane. Acest lucru nu costă nimic, dar nici nu aduce niciun beneficiu social.
Fii primul care comentează