Scena politică pare foarte complicată, dar în realitate este mai mult decât simplă. Partidele, evident şi politicienii activi, acţionează ca nişte automate. Fiecare partid are propria lui agendă, propria lui temă, de parcă duminică ar avea loc alegeri.
Să începem de la PNL. Deşi nu părea un om hotărât, Florin Cîţu îşi impune punctul de vedere cu o forţă de nebănuit. A pornit războiul împotriva birocraţiei şi merge mai departe. PNL-iştii îl urmează, însă nu cu mare bucurie. Ei ştiu că a face restructurare înseamnă a deveni nepopulari.
Deşi privată, mare parte din mass media critică tăierea salariilor, din acest punct de vedere situându-se de partea PSD.
Dacă PNL susţine restructurarea companiilor de stat, a aparatului bugetar, PSD continuă politica populistă, de direcţionare a banului public, luat din economia reală, către salariaţii de stat, către pensii şi alocaţii.
Cine şi ce va pierde din această confruntare? Dacă se insistă pe restructurare, pe reformare, dacă se pun în practică măsurile anunţate de premierul Cîţu, va câştiga România, dar va pierde PNL-ul.
Majoritatea cetăţenilor care se prezintă la vot au o gândire stângistă. Din această cauză PSD obţine rezultate bune la alegerile parlamentare.
Vechii liberali, din generaţia lui Ludovic Orban, uitându-se cu jind spre electoratul PSD, spre bazinul electoral social-democrat, sunt o piedică serioasă în calea reformelor structurale.
Diferenţa de viziune se vede foarte clar la buget. PSD profită de situaţie pentru a-şi reconsolida relaţiile cu votanţii. Susţine şi încurajează protestele. Va ceda PNL în faţa acestor proteste? Depinde de poziţia premierului.
USR şi PLUS au o altă agendă. Vor să-şi găsească propria cale, însă nu găsesc mijloacele de a se prezenta în faţa unui electorat pe care să se poată baza indiferent de situaţie. Se poate uşor observa schimbarea direcţiei de atac dinspre PSD şi “ciuma roşie” înspre PNL. Care este punctul forte pe agenda USR-PLUS? Greu de găsit. Încă bâjbâie prin jungla ideologiilor şi doctrinelor.
Când toată lumea se învârte în jurul bugetului, AUR şi-a găsit o nouă jucărie< eliminarea măştii în spaţiile publice. Ce va face când va trece pandemia? AUR a crescut pe valul pandemiei, dacă nu-şi găseşte o direcţie ceva mai clară anti-sistem, tot pe valul pandemiei va cădea. Spre ce zonă se poate îndrepta?
Spre temele social democraţilor. S-a văzut acest lucru cu ocazia protestelor minerilor. Deplasarea liderului AUR în Valea Jiului ar trebui să îngrijoreze PSD. După trecerea pandemiei, AUR se va concentra pe temele populiste ale PSD.
În această săptămână se depun amendamente la legea bugetului. Ludovic Orban le-a cerut parlamentarilor PNL să nu depună niciun amendament în felul acesta arătând că toţi parlamentarii liberali sunt de acord cu propunerea guvernului. Este cam acelaşi lucru ca în cazul bugetelor locale. Primarul face un buget, iar consilierii majoritari îl votează, fără să aibă un cuvânt de spus.
Este interesant de văzut ce amendamente vor depune parlamentarii USR-PLUS, miniştrii lor fiind nemulţumiţi de alocări.
De asemenea, dacă parlamentarii UDMR vor depune amendamente înseamnă că la negocierile din guvern au fost fost anumite discuţii pe tema repartizării fondurilor de la buget.
Amendametele depuse arată direcţia fiecărui partid parlamentar. Este, deci săptămâna PSD-ului. La un moment dat Ludovic Orban spunea că PSD are pregătite câteva mii de amendamente. Oficial, social democraţii au anunţat că vor cere majorarea salariilor, pensiilor şi alocaţiilor pentru copii. Adică cer exact ceea ce vrea să taie PNL.
Unde să mai crească salariile aparatului de stat? Dacă s-ar echilibra salariile, dacă s-ar restructura instituţiile şi agenţiile de stat, dacă s-ar elimina pensiile speciale şi sporurile, ar putea creşte pensiile şi alocaţiile pentru copii.
O astfel de abordare ar fi normală, realistă. “Eu sunt patron, am o mică firmă, dar nevasta care lucrează la primărie câştigă mai mult decât mine”- spunea recent un privat.
Problema nu este că bugetarii câştigă mai mult decât lucrătorii din economia reală. Marea problemă este că sunt prea mulţi.
Şi continuă să se înmulţească, fiecare partid când vine la putere îşi aduce oamenii lui, fără să-i poată da afară pe oamenii angajaţi înainte de partidul care a fost la putere.
Bugetul de stat perpetuează această situaţie de la un an la altul.