Asculta acest articolCum câștigătorul iese din primul tur, la fel ca în fotbal, se pot face diferite jocuri. Noua strategie este ca favoritul să găsească competitori care să ia voturi de la adversari.
Prima șmecherie a făcut-o Nicușor Dan. Primarul general mai vrea un mandat, ca de altfel fiecare primar. El poate câștiga atâta vreme cât principalii lui adversari vor avea concurență serioasă.
Astfel într-un sondaj comandat de el, l-a trecut pe Piedone în fața lui cu un punct și jumătate. Suficient cât să pună pe jar conducerile PSD și PNL.
Piedone chiar crede că este cel mai bine plasat și, ca un buldozer, rupe tot în cale. “Nu mi-e frică de nimic”, zice el. Problema majoră pentru aliați este că nu au găsit un candidat care să-l bată atât pe Nicușor Dan cât și pe Piedone. Acesta din urmă, la fel ca Gabriela Firea, ia voturi din bazinul PSD.
Dat fiind faptul că alegerea se face dintr-un singur tur, cu cât sunt mai mulți candidați cu atât cresc șansele primarilor în exercițiu.
Negocierile prelungite dintre PSD și PNL, întrerupte de certuri, au creat o “stare de război” la nivelul întregii țării. La urma urmei ce nu pot împărți cele două partide care se autoprezintă ca fiind “mari”?
Dacă la nivelul conducerilor nu se mai face deosebirea de doctrină și ideologie, se constată că electoratele celor două partide sunt incompatibile. Dacă se desemnează un candidat de la PSD nu îl votează electoratul PNL, și invers, un candidat comun PSD-PNL, nu va fi votat de electoratul PSD.
Peste această dilemă s-a trecut prin decizia de a desemna un independent. Nu numai la București, ci în foarte multe localități și județe se pare că este singura variantă câștigătoare. Primarilor și președinților de consilii județene nu le rămâne de făcut decât să caute cât mai mulți candidați pentru a împrăștia voturile.
Semnalul de la București este clar. Cele două partide pot câștiga împreună doar dacă își desemnează candidați independenți în localitățile în care scorul dintre propriul lor primar și opoziție este foarte strâns.
Deciziile politice luate la București devin modele de bună practică pentru întreaga țară. Ambiția celor două partide este să câștige împreună în toate județele țării. Dacă pierd, scade și posibilitatea de a câștiga alegerile parlamentare astfel încât să poată asigura o majoritatea confortabilă.
O dată alianța PSD-PNL pecetluită în Capitală, AUR nu mai reprezintă absolut niciun pericol nici pentru partidul lui Ciolacu, nici pentru partidul lui Ciucă.
Lucrurile nu sunt foarte clare nici în ceea ce privește Alianța Forța Dreptei. PMP are o problemă de ordin juridic, iar Ludovic Orban pare să-și fi pierdut cu totul elanul.
Cele trei partide componente ale Alianței vin din direcții foarte diferite. În trecutul lor politic nu există elemente comune care să sudeze parteneriatele lor.
Din păcate, această alianță nu este percepută ca fiind reprezentativă pentru dreapta românească. Pare mai degrabă o improvizație pentru trecerea pragului electoral din partea PMP și Forța Dreptei.
În multe locuri din țară, alianța celor trei partid nu va avea alt scop decât de a vulnerabiliza poziția candidaților PSD și PNL dacă aceștia vor merge separat.
Se pare că o mai mare harababură decât la alegerile locale din 9 iunie nu a mai fost. Pe de o parte PSD și PNL trec drept aliați, pe de altă parte se comportă ca niște adversari.
Reacția firească a unui mare număr de alegători din bazinele lor electorale va fi să nu se prezinte la vot. Până la urmă neînțelegerile dintre partide, competiția dintre ele, bătălia cruntă pe cale să înceapă, este pentru putere, pentru influență, pentru resurse.
Fii primul care comentează