Image 1
Image 2

REVISTA POESIS

Un an de la dispariția vulcanicului poet Adam Puslojić

Puțini poeți au verva, dinamismul, credința nezdruncinată în poezie și prietenie cum a avut-o sârbul cu dragoste de oameni, de români și de România, Adam Puslojić.
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on email
Share on twitter
Asculta acest articol

Născut în 11 martie 1943 , membru de onoare al Academiei Române din 1995,  a translatat cu pasiune și talent poezie română în limba sârbă și poezie sârbă în limba română.  Puslojić iubea România și îi iubea pe români, mărturisind cu sinceritate: „Eu visez că sunt român!”
Nu de puține ori a fost invitatul special la Satu Mare, la Zilele Culturale Poesis sau la alte întâlniri prietenești.

 

A avut șansa ca primul său mare prieten român să fie Nichita Stănescu. Dar cu cine nu a fost prieten? Dacă toți poeții ar fi așa cum era Adam acum ar exista o singură țară pe planetă, Țara Poeților.

 

La un an de la dispariția fizică, Adam Puslojić rămâne un fenomen rar. Până și despre moarte el a găsit o formulă originală, un fel de mirare. Vine la bunicul unul altul, scrie poetul, și îi spune că a murit cutare și cutare. Mă mir, zice bătrănul, oamenii ăștia nu au făcut așa ceva până acum. Păreau normale,  ce i-a apucat?  Cu alte cuvinte, Adam nu credea în moarte.

 

 

 

 

“Nichita Stănescu e primul răstignit al poeziei române… și el a fost un fel de Cristos”, mărturisea Adam, om de cultură, prieten și duhovnic al lui Nichita Stănescu. Despre întâlnirea lor, Adam spunea: “L-am întâlnit în 1967, când mi-a apărut primul volum de versuri în limba sârbă… Ciudată e însă viața și un simbol nemaipomenit că eu am debutat ca poet și ca traducător în 1963…”

 

 

Dumitru Pacuraru, George Vulturescu, Adam Puslijic la Poesis
Dumitru Pacuraru, George Vulturescu, Adam Puslijic la Poesis

 

 

Adam Puslojić a rămas un etern mesager al lui Dumnezeu, evidențiat și prin deschiderea operei lui  Nichita Stănescu la Belgrad, cu puțin timp înainte de a părăsi această lume.

 

 

 

George Vulturescu , Adam Puslojic
George Vulturescu , Adam Puslojic

 

 

Această întâlnire la Belgrad rămâne în sufletele noastre, o nostalgie îmbrăcată în cuvinte și lacrimi, și ne reamintește că suntem ceea ce iubim și că uneori murim puțin câte puțin, cu fiecare rămas bun.

 

 

 

Adam Puslojic si Dumitru Pacuraru
Adam Puslojic si Dumitru Pacuraru

 

 

 

 

 

Adam Puslojic a reprezentat o punte culturală între România și Serbia, având o contribuție semnificativă la înțelegerea și promovarea reciprocă a culturilor celor două țări. Născut într-un sat românesc de pe valea Timocului, el a cultivat o legătură profundă cu literatura română și a devenit cunoscut pentru activitatea sa ca poet și traducător.

 

 

 

 

 

 

Adam Puslujoc, Nichita Stănescu
Adam Puslujoc, Nichita Stănescu

 

 

Încă de la debutul său în anii ’60, Puslojic s-a remarcat prin traducerile din opera lui Nichita Stănescu, stabilind astfel o legătură strânsă cu acesta. Prietenia lor a fost atât de puternică încât volumul “Belgradul în cinci prieteni” al lui Nichita Stănescu îi este dedicat în parte. Această relație a constituit un aspect esențial al parcursului său literar și a influențat evoluția sa creativă.

 

 

 

Adam Puslujoc, Nichita Stănescu
Adam Puslujoc, Nichita Stănescu

 

 

 

Ca poet, Adam Puslojic și-a făcut debutul în 1967 și a continuat să publice 16 volume de versuri de-a lungul a cinci decenii. Evoluția sa stilistică spectaculoasă a fost marcată de o adâncă înrădăcinare în tradiția poetică românească modernă. În plus, Puslojic s-a evidențiat și ca traducător, traducând poeziile lui Marin Sorescu în limba sârbă.

 

 

 

 

 

Creația sa a fost una  complexă, iar rolul său în calitate de animator al curentului de avangardă „clocotrism” a contribuit la diversificarea și inovația peisajului cultural. Cu o prezență scenică impresionantă, Puslojic a fost o figură carismatică, amintind prin barbă și gesticulații de un adevărat profet liric.

 

 

O contribuție semnificativă a lui Puslojic a fost și în consolidarea relațiilor culturale româno-sârbești. Ca „constructor de punți”, el a facilitat dialogul și schimbul cultural între cele două țări, lăsând o amprentă durabilă asupra relațiilor dintre comunitățile literare.

 

 

” Cu Adam nu s-a sfârşit o lume, ci, ca de fiecare dată când pleacă un prieten pe care îl credeai veşnic, se termină o durată. A mea. Mulţumesc Adam pentru ceea ce ai făcut în relaţiile româno-sârbe, pentru literatura română în sârbă, pentru frăţietatea antologică pe care ai transmis-o şi pentru că în octombrie, anul acesta, ne-am văzut la Belgrad, cu tine, Mircia Dumitrescu şi alţii. Nu ştiu ce vor spune alţii, dar eu spun, dragă Adam, azi, că atunci când tu visai că eşti român, erai deja”, spunea Ioan Cristescu,  directorul Muzeului Național al Literaturii Române, București

 

 

Cu dispariția lui în urmă cu un an, lumea culturală  simte că a pierdut nu doar un artist prolific, ci și un ambasador al culturii și al relațiilor frățești dintre oameni.  Exemplul său va continua să se inspire generațiile de scriitori într-un peisaj literar și cultural tot mai închis în sine.

 

 

 

Citește și :

 

 

Scriitori contemporani la Zilele Poesis – 2014 15.05.2014

 

A 27-a întâlnire a scriitorilor români şi străini la Zilele Culturale Poesis

 

 

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Connect with

DECES: MENDREA IOAN

Asculta acest articol Cu inimile frânte de durere, anunţăm încetarea din viaţă a celui care a fost pentru noi cel