Asculta acest articolPrimul ghinion al PNL a fost desemnarea lui Dacian Cioloș ca prim ministru de către președintele Klaus Iohannis, după demisia lui Victor Ponta, în 2015.
Invitat, rugat, implorat să se înscrie în PNL, Cioloș a refuzat preferând să-și facă propriul partid, PLUS, care a fuzionat cu USR.
USR-PLUS nu a avut niciodată un respect real, sincer, față de PNL. Dovadă că nu i-a fost niciodată fidel este ieșirea de la guvernare dintr-un motiv personal, demiterea unui ministru. Se întâmpla în timpul guvernului Florin Cîțu.
Să zicem că USR a avut o problemă cu Florin Cîțu, dar o bună relație nu a avut nici cu Ludovic Orban pe care se pare că nu l-a agreat ca prim ministru.
Același partid a lui Dacian Cioloș avea să provoace ruperea coaliției de dreapta PNL-USR-PLUS, în septembrie 2021. Drept consecință PNL s-a văzut obligat să intre într-o alianță cu PSD, adversarul său natural din punct de vedere ideologic.
La o analiză mai atentă vom constata că PNL este singurul partid care, după un cuvânt la modă, și-a “asumat” responsabilitatea guvernării indiferent de conjunctura internă sau externă.
Liberalilor le-a fost dat să guverneze în cea mai dificilă perioadă istorică din acest secol: pandemie, război, criză energetică, confruntări politice fără precedent care zguduie economia globală.
PNL a rămas la guvernare în orice condiții. Putea forța alegerile anticipate, se putea retrage în opoziție și să devină a alternativă viabilă la PSD sau la AUR, însă nu a făcut-o. De ce? De dragul președintelui Iohannis.
Liberalii au ales un tip de sacrificiu care nu se justifică din punct de vedere politic, electoral. Urmarea? O erodare la guvernare cum nu a cunoscut niciun alt partid în cei zece ani de mandat ai actualului președinte, care este posibil să-și continue cariera ca secretar general NATO.
Parteneriatul cu președintele Iohannis i-a fost benefic PNL-ului la instalarea guvernelor Orban, Cîțu, Ciucă.
Lipsit de noroc politic, PNL a avut parte numai de parteneri ostili, culminând cu desemnarea unui prim ministru PSD.
Următorul partener al PNL nu mai puțin ostil, de care a avut parte forțat de împrejurări, dar și de președintele Iohannis, este PSD. Cele două partide nu s-au iubit decât la vârf, la bază rămânând adversare pe viață și pe moarte.
De dragul unei stabilității invocate și când era cazul și când nu era, liberalii s-au văzut târâți într-o alianță pe care nu și-au dorit-o. O demonstrează lungile negocieri pe marginea alegerilor europarlamentare și locale.
La seria ghinioanelor, pandemie, război, crize după crize, mai trebuie adăugat și dosarul Schengen. Cele două țări care s-au opus, Olanda și Austria, au făcut-o din rațiuni economice.
Olandezii aveau un interes la Marea Neagră, iar Austria își dorea și își dorește accesul la rezervele de gaze naturale și petrol ale României. La aceste presiuni România nu a avut forța să reziste, printr-o politică externă pragmatică, puternică, dirijată de președintele țării.
Pe lângă cauzele externe care au afectat prestația PNL au existat o serie de cauze interne total nefavorabile celor trei prim miniștri — Orban, Cîțu, Ciucă — care s-au rotit până rotativa l-a instalat în fruntea guvernului pe Marcel Ciolacu, liderul PSD.
Competiția internă pentru alegerea unei echipe puternice de conducerea PNL a fost viciată de amestecul lui Klaus Iohannis, un președinte invaziv, dominator, în treburile partidului.
De la instalarea președintelui Klaus Iohannis la Cotroceni PNL nu a fost niciodată stăpân pe deciziile lui.
Președintele nu s-a limitat la desemnarea primului ministru, ci a mers, asemeni lui Traian Băsescu, până la impunerea unor persoane apropiate în funcții-cheie.
După impunerea unui ministru necalificat la Educație a urmat gafa de la listele electorale pentru alegerile europene, necunoscuta Roberta Chiriac. Norocul PNL a fost că persoana aterizată în fruntea listei comune pentru alegerile europene a dat bir cu fugiții și astfel lista este deschisă de un om de la PSD. Ghinion.
Vor continua ghinioanele PNL și în acest an super-electoral?
Fii primul care comentează