Aşa-zisa rotativă marchează prima schimbare de guvern planificată din timp, care, dacă s-ar fi respectat protocolul iniţial, ar fi avut darul să mulţumească pe toată lumea.
Dar se vede că înţelegerile politice sunt făcute pentru a fi încălcate.
Refăcându-şi socotelile, PSD şi PNL au ajuns la concluzia că UDMR deţine două ministere extrem de importante. Din punctul de vedere al primarilor ministerul Dezvoltării este chiar mai important decât guvernul în întregime, mai important decât primul ministru. De ce? Pentru că de acolo se distribuie fondurile guvernamentale.
De aceea pe drept cuvânt UDMR s-a supărat şi condiţionează rămânerea în coaliţie de menţinerea protocolului care nu prevedea şi rotirea ministerelor. Principial, UDMR are dreptate. Practic, înaintea unui an electoral principalele partide de guvernare au toată îndreptăţirea să deţină şi să controleze acest minister.
Aceasta ar fi surpriza rotaţiei la cârma guvernului. Va rămâne UDMR la guvernare? Va pleca? Decizia finală se pare că nu a fost încă luată. După demisia premierului Nicolae Ciucă un guvern interimar va gestiona treburile ţării. În aceeaşi perioadă vor avea loc consultări la Cotroceni, negocieri, cu sau fără prezenţa preşedintelui Iohannis. De asemenea, se vor mai purta discuţii între cele trei partide.
Sfârşitul mandatului lui Nicolae Ciucă a fost dramatic. În urmă cu trei săptămâni profesorii au intrat în grevă generală. Guvernul nu a onorat revendicările sindicale. Nu sunt bani. Desigur că s-ar fi putut găsi fonduri pentru mărirea salariilor din Educaţie. S-a vorbit despre tăierea pensiilor speciale, despre economisirea unor sume de bani prin renunţarea la achiziţiile inutile făcute de diverse instituţii ale statului.
Fostul premier Adrian Năstase propunea să se vândă o corvetă militară care ar fi acoperit sumele revendicate. În sfârşit, după multe negocieri, după emiterea unei ordonanţe de urgenţă prin care cresc salariile din învăţământ cu vreo 25% faţă de pretenţii, liderii sindicali au anunţat suspendarea grevei. Suspendare, nu încetare.
Premierul demisionar îi pasează problema premierului care urmează să fie desemnat de preşedintele Iohannis cu formarea guvernului. Numele este deja cunoscut: Marcel Ciolacu, preşedintele PSD.
Nu sunt cunoscute în totalitate numele miniştrilor. Unii au făcut parte din guvernul Ciucă, alţii vor fi nominalizaţi acum. Mari surprize nu par să fie. Nume sonore nu s-au vehiculat, mai ales la PNL. De altfel în PNL s-a luat decizia ca în perioada următoare greii partidului să se implice pentru revigorarea activităţii. PNL s-a erodat puternic la guvernare.
Spre deosebire de PSD. Este un lucru cunoscut că partidul care deţine funcţia de prim ministru este mai expus decât partidele participante la guvernare. Aşa s-a întâmplat în timpul guvernării CDR când funcţia de prim ministru a revenit PNŢCD-ului. Partid care s-a erodat atât de mult încât nu a mai intrat în parlament la alegerile din anul 2000.
Ar fi avut aceeaşi soartă şi PNL dacă deţinea conducerea guvernului până la alegerile din 2024? Nu chiar, dar sondajele nu sunt deloc îmbucurătoare pentru liberali.
Sarcina viitorului prim ministru nu va fi uşoară. Marcel Ciolacu ar putea invoca greaua moştenire, dar ca participant la guvernare poartă o parte din responsabilitate. Situaţia socială este explozivă în întreaga ţară, în multe domenii.
Cum va gestiona pe mai departe Marcel Ciolacu acţiunile de protest? Care va fi relaţia dintre primul ministru şi preşedintele Iohannis?
Seria întrebărilor poate continua. Practic nu există sector economic, nu există categorie socială care să nu-şi dorească o schimbare în bine.
Desigur, o perioadă se va discuta despre ce lasă în urmă Nicolae Ciucă. La scurtă vreme după instalarea guvernului Ciolacu întreaga atenţie a opiniei publice se va concentra pe activitatea primului ministru Marcel Ciolacu.
Deci contează mai puţin ce lasă în urmă Nicolae Ciucă şi va conta mai mult ce va aduce nou Marcel Ciolacu.
Fii primul care comentează