Asculta acest articolExistă, fără îndoială, un populism de stânga și altul de dreapta, numai că scopul este același: înșelarea oamenilor obișnuiți, atragerea lor într-un partid care promite ceva ce știe că nu va putea oferi niciodată.
Socialismul, marxism-leninismul, dar și ceaușismul este un exemplu clasic. Cele mai înalte culmi de progres și civilizație, de bunăstare și fericire a poporului… cele mai înalte culmi ale civilizației socialiste și comuniste etc. etc. erau formulări în care nimeni nu mai credea.
În două zile de revoluție regimul a căzut, dar exact în acele zile, sub bagheta lui Ion Iliescu, se năștea un nou populism gen ” Nu ne vindem țara”.
Discursurile lui Ion Iliescu, sloganele FSN-ul, au însoțit istoria României până în preajma alegerilor din 1996, când locul populismului iliescian a fost luat de retorica de dreapta a CDR.
După 34 de ani părintele populismului, Ion Iliescu, aflat la vârsta de 94 de ani, oferă o lecție despre populism. dar nu despre cel practicat de el și partidul pe care l-a fondat, ci despre populismul de azi.
Culmea este că are dreptate. Dar în timp ce președintele Ion Iliescu era un exemplu extrem a populismului de stânga, un alt președinte, Traian Băsescu, ilustrează retorica populismului de dreapta. ” Să trăiți bine!” , dar eu vă tai salariile cu 25%.
Pe cine mai interesează opiniile celor doi foști președinții? Aparent pe nimeni, însă date fiind succesele pe care le-au obținut cei doi, adevărate animale politice (zoon politikon) populiștii de azi ciulesc urechile. Ceva, ceva se poate învăța și de la ei. La fel ca de la Corneliu Vadim Tudor.
O departajare clară a populiștilor este imposibilă. Mult mai ușor de făcut este clasificarea partidelor politice în funcție de doza de populism din programele lor, din discursurile liderilor, multiplicate de adepți.
Nu se poate contesta că AUR nu este un partid populist. Curios este că George Simion nu este luat în serios nici măcar atunci când spune prostii. “Primiți în partid, zicea el mai zilele trecute la Cluj, pe oricine, indiferent ce dubii aveți, indiferent ce escroci sunt.”
Nu au trecut nici trei zile și apare o altă știre șocantă: Pro România, partidul lui Victor Ponta, negociază o alianță cu AUR.
Adică fă-te frate cu dracu’ până treci pragul electoral.
Numai că o invazie de oameni de la alte partide vor spulbera actualele structuri locale de conducere din AUR, formate din oameni fără experiență politică, simpli amatori.
Dacă partidele mici intră în parteneriate cu alte formațiuni mai mari, gen alianța făcută de Ludovic Orban cu USR pentru a face din Forța Dreptei un partid electoral, partidele mari, respectiv PNL și PSD, au ambiții mult mai mari.
Comasarea alegerilor, candidați comuni, un posibil candidat prezidențial susținut de ambele partide, nu sunt altceva decât acțiuni disperate pentru a contracara ascensiunea AUR, un partid populist prin definiție.
Poate că nu populismul, retorica găunoasă este răul cel mai mare din politică. Lipsa vârfurilor, a personalităților, a oamenilor de mare probitate profesională, este mult mai periculoasă.
Apare un economist de mare valoare care să arate direcția corectă pentru redresarea economiei românești? De asemenea, lipsește un mare specialist pentru ca reforma din Educație să dea rezultate.
“Evaluatorii” din domeniul educației nu fac altceva decât să paraziteze pe corpul neajutorat al învățământului.
Populismul dispare de la sine, la fel ca păduchii, dacă societatea se curăță sistematic, respectă regulile care, verificate în timp, au condus la soluții viabile, în economie, în același timp rezolvând și probleme de ordin social.
O soluție sănătoasă ar fi ca în sistemul public să nu se cheltuie mai mult decât se încasează. Ce să spui dacă în timp ce se anunțau măsuri de restructurare, de reducere de personal, când în aceeași perioadă statul angaja peste 20 000 de persoane? Asta a făcut guvernul Ciolacu anul trecut.
Există, însă, și politicieni anapoda, care nu pot mânui deloc limbajul populist. Marcel Boloș este un exemplu. Dacă ar fi și un finanțist, un gânditor economic de primă mărime, un nou Virgil Madgearu, ar fi un mare om politic.
Fii primul care comentează