Asculta acest articolMergând pe aceeași logică, se poate pune întrebarea ce au în comun PSD și PNL, dar și liderii lor, Marcel Ciolacu și Nicolae Ciucă.
Aparent diferite, partidele politice nu sunt incompatibile atâta vreme cât niciunul dintre ele nu sunt sclavele unor ideologii radicale. Într-un fel partidele actuale nu au decât niște programe formale, cu idei generale despre valori generale, despre principii generale, care pot trece cu ușurință de la o formație politică la alta, total neobservate.
Alianța dintre un partid de dreapta și unul de stânga poate fi un semnal că la un moment dat poate fi decretată moartea ideologiilor profețită acum zeci de ani.
Privind înspre zona opoziție actuale, cel mai simplu este să spui că AUR este un partid anti-sistem populist, că USR este neomarxist, că Forța Dreptei și PMP sunt prea insignifiante pentru a putea fi reprezentative pentru dreapta europeană.
Întrebarea este dacă în spațiul intern Alianța Dreapta Unită este receptată de public, de populație ca reprezentativă pentru alegătorii care de regulă votează dreapta.
Alegerile prezidențiale din 1996, din 2004, din 2009, din 2014 și 2019, au demonstrat că România are un electorat preponderent de dreapta. Excepție fac doar alegerile din anul 2000 când electoratul a fost pus să aleagă răul cel mai mic. În turul doi s-a calificat Ion Iliescu și Corneliu Vadim Tudor.
Preponderența electoratului de dreapta, vizibilă la alegerile prezidențiale, este motivul pentru care PSD propune ca PNL să dea președintele, iar social-democraților să le revină șefia guvernului. Târgul ar urma să fie valabil pentru următorii zece ani.
Mircea Geoană deja a amendat această înțelegere, acuzând liderii PSD și PNL că, prin politica lor, confiscă statul și dau naștere unei adevărate oligarhii.
“Se poate și fără dânșii” spune secretarul adjunct NATO, reafirmându-și intenția de a candida la președinție.
În timp ce Mircea Geoană pare să se grăbească, Ciolacu îi Ciucă amână decizia până după alegerile europene. La rândul lui, George Simion s-a supărat pe Cozmin Gușă când acesta i-a cerut să-și anunțe candidatura la prezidențiale.
Cine să-i mai înțeleagă pe politicienii aceștia? Ce calcule au în cap? Din moment ce vrei să conduci țara zece ani de aici înainte, strategiile trebuie să fie impecabile.
Le poate dejuca planul opoziția? AUR a consumat mult combustibil electoral în ultimii doi ani, iar Alianța Dreapta Unită nu este închegată, nu are un vârf de atac redutabil. Dacă l-ar accepta candidat prezidențial pe Mircea Geoană, ar trezi interesul unui public care depășește nivelul bazinului electoral al celor trei partide.
Este doar o idee, dar principalul impediment împotriva creșterii alianței de dreapta este chiar lipsa unui lider carismatic, bine relaționat în plan extern.
Cum alegerile prezidențiale vor avea loc în septembrie, reperele rămân alegerile locale, dar mai ales cele europarlamentare.
Un scor bun realizat de Alianța Dreapta Unită ar putea schimba fundamental topul partidelor. În același timp, un rezultat mare scos de AUR va conduce la o mai atentă monitorizare a partidului lui George Simion. PSD și PNL își vor strânge și mai puternic rândurile pentru a stopa ascensiunea unui partid extremist.
Într-o astfel de situație, Cătălin Drulă și Ludovic Orban ar putea juca o carte mare, mimând o construcție electorală Alianța Dreapta Unită-AUR.
Pare o utopie, dar și coaliția PNL-PSD este la fel de “împotriva naturii” cum ar fi o coaliție a opoziției, reprezentată acum de USR, PMP, Forța Dreptei și AUR.
Fii primul care comentează