Asculta acest articolAu loc alegeri în 76 de țări, dar în centrul atenției se află alegerile din Statele Unite unde este chemată Justiția să decidă dacă Donald Trump poate candida. În multe părți ale lumii, în SUA, în Germania, în Austria, în multe țări europene, democrația stă sub semnul întrebării din cauza ascensiunii populismului de dreapta.
Pe măsură ce se apropie momentul alegerilor sondajele alimentează încrederea în partidele populiste, de extremă dreapta. Sunt susținute de populațiile mărginașe, oamenii cu venituri mici, fără perspective.
Elita politică tradițională este pe cale să fie răsturnată. Tot mai des se aude strigătul “Anul 2024 va fi al nostru”. George Simion spune fără să clipească: “Vom câștiga peste 50%!” Liderii dreptei extreme știu profita de nesiguranța în care trăiește populația, de crize, de inflație și migrație, de războaie și creșterile de prețuri care nu se mai opresc.
Sondajele, starea generală a populației, arată că populiștii ar putea câștiga alegerile în multe țări. Ar putea, de asemenea, obține un rezultat foarte bun la alegerile parlementare din UE. Partidele din grupul Identitate și Democrație din Parlamentul European ar putea câștiga primării și mandate în consiliile locale, județene, districtuale și regionale în diferite țări.
Cuvântul la ordinea zilei peste tot este “Ar putea reveni Trump la Casa Albă?” Realegerea lui în funcția de președinte al SUA este considerată un risc geopolitc mai mare decât îl reprezintă Vladimir Putin.
Trump nu este doar favoritul americanilor, ci și al liderilor populiști și simpatizanților acestora din Occident. De numele lui Trump se leagă declararea unui război comercial global, dar și o restrângere a NATO prin neimplicarea în războiul din Ucraina.
În fața partidelor populiste stau doar partidele din grupurile social-democraților și cele din PPE. Victoria lor, a partidelor clasice, depinde și de relațiile dintre ele.
Care este situația partidelor tradiționale din România? După ce Marcel Ciolacu și Nicolae Ciucă și-au jurat credință pentru cel puțin două mandate, iată că noul director de campanie a PSD, Mihai Tudose, fostul prim ministru pus de Liviu Dragnea, dă cu parul. “Nicolae Ciucă nu este din filmul acesta”, zice el în stilul lui miștocăresc. Nu că Mihai Tudose n-ar avea dreptate.
Marcel Ciolacu abia apucase să se laude că are un șef de campanie electorală super-trăznet, că vine primul atac chiar de la vârf, deci oficializat. Liberalii sigur că vor răspunde. O pot face cei care sunt la fel de liberi la gură ca Tudose. Populiști sunt suficient de mulți și în PNL ca să răspundă cu aceeași monedă, în același stil miștocar.
Întrebarea pe care ar trebui să și-o pună liderii PSD și PNL este dacă cele două partide sunt la alegerile de anul acesta adversare directe.
Pentru prima oară în ultimii 30 de ani, PNL nu ia voturile PSD și nici PSD nu ia voturi din zona electorală liberală. Adversarii direcți ai PNL sunt partidele din alianța de dreapta USR-Forța Dreptei și PMP, iar adversarii PSD-ului sunt partidele din alianța adunată în jurul AUR.
Convingerea PSD și PNL că sunt grozavi și separați trebuie să fi prins rădăcini adânci în palatul Victoria când rând pe rând Ciucă și Ciolacu și-au pasat funcția de prim ministru.
Însuși numele palatului Victoria este provocatoare și dătătoare de frisoane paranoide. Despre ce victorie pot vorbi separat PSD și PNL?
Dacă Florin Cîțu nu este o imagine vie a meritocrației, se vor găsi suficiente argumente și împotriva lui Ciucă și Ciolacu. Dar este nevoie ca însuși șeful campaniei electorale a PSD să ridice primul piatra și să o arunce în capul blajinului Ciucă?
Nu se știe cât de super an electoral va fi 2024 în România. Este adevărat că sunt multe rânduri de alegeri anul acesta, dar asta nu înseamnă că vor fi corecte. Dimpotrivă, cu cât sunt mai multe rânduri de alegeri cu atât mai rău se ciomăgesc partidele și candidații între ei.
Fii primul care comentează